DESPRE NUME ŞI NU NUMAI…

ZIMAND CUZ

de Stan PĂŢITU Jr.

Numele în primeşti la naştere… atunci când eşti mic şi lipsit de cuvânt şi personalitate! Ţi-l dau prinţii sau naşii după cum cred ei de cuviinţă! Uneori numele devin comice pentru purtătorul matur! Cărţile de telefon sunt cele mai veridice documente care demonstrează acest fapt. Cele mai maiestuoase sunt cele dedicate domnitorilor: Atilla Codrin Roman, Burebista Blidar, Caesar Averescu, Decebal Curta, Decebal Traian Remeş, Napoleon Jumară, Maximilian Scurtu, Pericle Avădanei, Radu Bogdan Vodă, Lenin Capnegru, Lenin Roşdaş, Menumorut Munteanu.

 Apoi trecem la cei ai căror părinţi sau naşi au fost influenţaţi de politicieni, cântăreţi, actori sau alte personaje celebre: Adriean Celentano Popescu, Alexandru Dick Păsărică, Anton Zorba Solomon, Batman Sorescu, Brad Piţ, Constantin Bred Pit, Brigita-Bardo  Kovacs, Ciarles Bronson Brăcinariu, Crăciun Moş, Cucu Baum, Ducipal Calbreaz, Elvis Georgian Gagiu, Evita Bivolaru, Fabio Şeptecai, Guliver Amititelu, Janpolbelmondo Gabor, Anus Kinga Korodi, Leidigaga Costescu, Madonna-Graziella Şeitan, Mariano-Monamour Ion, Marin Cervantes Darac, Marius Curucli, Nicolae Moş, Pardailan Lingurar, Rambo Roşca, Shakespeare Spiridon, Socrates Săsărman, Viorel Pavaroti Postelnicu, William Brânză, Yahoo Dragoman… şi alţii.

 Trecem la iubitorii de sport: Bănel Craioveanu, Gică-Hagi Amariei, Vasile San-Siro Ciocoi, Rică-Pele Răducan, Maradonna Floriana Cucoş, Ronaldo Zidane Andreescu…  Apoi mai enumerăm câteva nume formate din diminutive şi înscrise mot à mot la „biroul populaţiei”: Blânduţu Amariţei, Costeluş Armaşu, Căpşunica Costescu, Mioara Ciobanu, Strugurel Cârciumaru, Bombonica Pamfilie, Zolică Petrescu, Florică Baboi, Triţă Făniţă, Râurel Bălan, Jenică Cicic, Amorel Vătămănescu, Musculiţa Ionescu, Stănică Bostan, Titircă Petrescu, Zambilica-Sultana Kricopol, Vanilica Baba.

 Ilarul explodează atunci când aceşti „diminutivi” cresc mari şi îi depăşesc fizic pe seniori. Adică „florinul” rămâne de 70 de kilograme, iar „floricelul” ajunge la 120. Să încercăm să compunem o minipiesă de teatru pe acest subiect:

 FLORINII DIN FLOREŞTI

(comedie într-un act)

 Zi cu soare. Bărbaţii a patru generaţii de Florinii din familia Boboc se plimbă pe Strada Mare a orăşelului patriarhal Floreşti. Deodată, nu departe de florăria „Zambilica SRL”, dau nas în nas cu vărul Florentin Treiscaietzi însoţit de un necunoscut. Încep prezentările:

 Florentin Treiscaietzi: Oho-ho-ho! Pe cine văd! Rudele mele dragi…! Vi-l prezint pe Sică-Narcisică, amicul meu pe care de fapt în cheamă…

Necunoscutul: Narcis Mugurel Floroiu. Profesor de botanică!

Grăsanul Junior de 120 de kile (puţin cam bâlbâit!): Flo-flo-ricel Bo-bo-boc…

Necunoscutul NMF: Încântat de cunoştinţă! Vai domnule Floricel, dumneavoastră sunteţi rudă cumva cu premierul Boc?

Grăsanul Floricel: Nu-nu-nu! Eu ssssunt Bo-bo-boc! El e doar Bo-bo… ptiu fir-ar să fi-fie! El e doa-doar Eeeeeeeeemil Bo-boc. Boc! (şi zâmbeşte uşurat!)

Subţirelul tată de 70 de kilograme zis şi Bunicu (se prezintă şi el oferind necunoscutului o frumoasă carte de vizită pe care este imprimată o floare galbenă): Florin Boboc-Floarerară – fost senator, actualmente cântăreţ la baluri şi petreceri!

 Necunoscutul Narcis Mugurel Floroiu: O carte de vizită mi-nu-na-tă! Iar floarea… îmi aduce aminte de exotica… Tagetes Erecta! Unii zic că îşi trage numele de la geţi? Eu zic că nu! Consider că este vorba de o floare nativă din Mexic unde se numeşte „Cempasúchil” sau „Flor de muertos” adică pe româneşte “Floarea morţii”! Scuzaţi vă rog!

 Florin Boboc-Floarerară (roşu la faţă de furie): Auzi, dom-le Narcisică… ce fel de profesor de botanică eşti matale dacă nu poţi deosebi o tagetă de o calendulă!?

 Narcis Mugurel Floroiu: Distinse domn, s-avem pardon! Calendula are petalele mult  mai dese. Ea a fost înregistrată cu denumirea latină „Calendula officinalis” şi face parte din familia Asteraceae! În popor i se mai spune şi gălbenea, cărăgea, boance, calce, calinică caldaruşă, cilimică, coconiţă, crăiţă, fetişcă, filimică, floare galbenă, hilimică, nacotea, ochi galben, ruginea, rujuliţă, roşioară, ruşculiţă, salomie, salunie, sinilie, stancuţă, tătăiaş, văzdoagă… Se foloseşte la prepararea unor medicamente precum creme sau tincturi. Pentru uz intern…  la  tratamentul gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, ulcerului duodenal, colecistitei, icterului infecţios, bolilor de ficat, cicatrizant intern, dismenoree, osteoporozei, ulceraţiilor canceroase, inflamaţii ale colonului, hemoroizi şi nu în ultimul rând ca  vermifug… împotriva limbricilor, teniei, oxiurilor! (Faţa lui Boboc-Floarerară a devenit  stacojie. Din ochi îi ţâşnesc flăcări!) Pentru uz extern la tratamentul acneei, arsurilor, degerăturilor, a rănilor purulente, a cancerul pielii, a leziunilor ulceroase ale sânilor, a cancerului mamar… bolilor tegumentare, micozelor, trichomoniazei, şi leucoreei… Trichomonas vaginalis! (Floarerară duce mâna la inimă şi dă ochii peste cap!)

Florentin Treiscaieţi: (încercând să salveze situaţia) Ţi-l prezint şi pe străbunicu’ Trandafir. În cel de-al doilea război mondial a fost sergent… la vânătorii de munte! Veşnic în căutarea „Florii de colţ”!

Străbunicu (ţanţoş, bătând milităreşte din călcâie, scoate şi el o carte de vizită din buzunarul de la piept, dar se răzgândeşte şi o pune înapoi… uitându-se cu milă la bunic): Sergent major Florea Boboc-Trandafir – scriitor – memorialst şi rezervist. „Flori de colţ” am cules cu miile când eram mai tănăr, dar acum nu mă mai ţin picioarele să bântui pe coclaurile muntelui, aşa că în timpul liber… cultiv roze! E o meserie mai de câmpie!!!

 Narcisică Floroiu: Roze!? Ce arhaic sună! Înseamnă că melodia dumneavoastră preferată ar trebui să fie „Rose rosse” cantată de italianul Massimo Ranieri. (Şi începe să  fedoneze: „Rose rosse per te, ho comprato stasera, e il tuo cuore lo sa cosa voglio da te. D’amore non si muore…”)

 Străbunicu: (cu un glas iritat!) Pardon monşer! Melodia mea preferată este „Trandafir de la Moldova”! Am impresia că dumneata eşti cam snob… tot o dai pe latineşte şi pe italieneşte… Nu prea îţi plac bre… florile româneşti!

 Florentin Treiscaieţi (încercând din nou să salveze situaţia): Iar ăsta micu este mugurelul familiei… Florică!

 Copilul nepoţel-strănepoţel (doi ani şi trei luni): Pe mine mă cheamă Lică! Lică -iepulică!

Floricel 120 de kg (tatăl copilului): Pe-pe ti-tine te cheama Flo-Flo-Flo-rică Bo-bo-boc şi nu-numai mă-mă-mica ta îţi spu-pune Ri-Rrrrică… Să-să-să nu mai sssssssspui aia cu ie-ie-iepurrraşu’ că-că-că e urrrrât – urât tarrrre!

Ăla micu CNS (cu o mutricică obraznică): Lică, Liiică… Lică-iepulică! (Şi scoate limba la tăticul cel gras)

Floricel 120 (suparat): Sssssă-ţi fi-fie rrrrrrruşine! (şi îi plesneşte o palmă peste posteriorul cu scutec… Că, deh, unde dă tata creşte!)

 Florică zis şi „ăla micu” (plângând în hohote): Să nu mai dai în cutecul meu că mă doale… Eşti lău! Lău de tot! Un tată lăăăău!

 Străbunicu Florea Boboc-Trandafir (50 de kile+ îl ia de-o ureche pe F120kg): Nepoate Floricel ai făcut un gest nesăbuit! Ai dat într-un suflet nevinovat! Se zice că… copiii nu trebe să-i atingi nici măcar c-o floare!

Ăla micu CNS (plângâd şi mai tare): Luşine! Luşine! Pentlu că m-ai bătut, o să te spun la mama că faci pipi în chiuveta de la bucătălie! Batăcuşule! (Toate generaţiile se uită întrebător la Nepotul de 120 de kg!)

 Floricel 120 (roşu la faţă ca un rac): Mi-mi-minte! Mi-mi-minte!

 Florentin Treiscaieţi (încercând să salveze a treia oară situaţia): Nu mai plânge Florică! Dacă nu mai plângi te ia nenea Florentin la grădina botanică să-ţi arate florile.

Ăla micu CNS (smiorcăindu-se): Dar futuli sunt pe acolo? De ăia cale zboală din floale în floale? Dal păsălele…? Vleau-vleau la păsălea şi la futule! (Cu toţi încep să zâmbească uitându-se cu subînţeles la Grăsunul-Junior bâlbâit – verde la faţă!)

Florentin Treiscaieţi: Sunt, sunt! Promit că te duc, dar numai dacă îmi spui o poezea?

Ăla micu CNS (işi şterge ultima lacrimă şi începe să recite):

Întl-un coş cu violele

Şade două păsălele

Amândouă cilipesc

Eu pe… tine te iubesc!

 Nene! Acuma mă duci la futule şi la păsălică?

(Fine del primo tempo!)

 ***

DENUMIRI CIUDATE

Continuând divagaţia despre ciudăţeniile denumirilor, vă prezint câteva nume oficiale de localităţi de pe teritoriul României: Cocoşeşti, Cioara de Sus (Judeţul Alba), Labasint, Zimand Cuz (Arad), Miroşi (Argeş), Spermezeu (Bistriţa-Năsăud), Căpăţâna Porcului (Braşov), Udaţi-Mânzu (Buzău), Beliş (Cluj), Teţcoiu (Dâmboviţa), Coţofenii din Dos (Dolj), Bulbucata, Gogoşari, Toporu (Giurgiu), Sculeni (Iaşi), Buda, Afumaţi, Flămânzeni (Ilfov), Iapa (Maramureş), Prăjeşti, Calu (Nemţ), Mierleştii de Sus (Olt), Urlaţi, Băicoi (Prahova), Cumpărătura, Pârţeştii de Sus şi de Jos (Suceava), Măciuca, Căcăcioasa, Milcoiu, Muereasca, Lungeşti, Mădulari (Vâlcea), Vârtescoiu (Vrancea).

Din Anuarul Statistic al României, Direcţia Generală de Evidenţă, Bucureşti, spicuim  câteva nume de familie destul de populare extrase de pe saitul:

http://www.jurnale.ro/Cele_mai_ciudate_nume_romanesti-e4973-44111.html

Acru (6 persoane), Belibou (507), Beţivu (219), Blegu (515), Boroboaţă (5), Botderaţă (48), Boubătrîn (119), Bounegru (611), Bubă (87), Bucă (2.996), Bucilă (228), Bulă (5), Bulan (7), Caca (2), Castron (25), Coi (3), Curcă (4.795), Curu (6), Flocea (1728), Găinaţ (61), Găleată (276), Gunoi (41), Hitler (1), Jegu (95), Justiţia (2), Labă (880), Lămâie (18), Ministru (22), Mortu (581), Muc (29), Muia (233), Nebunu (850), Nespălatu (70), Oasenegre (109), Păsărică (1.669), Pârţan (9), Pierdevară (23), Pipi (226), Pişu (54), Pizdelea (7), Poliţia (3), Portocală (65), Prostu (1), Puţică (244), Regulatu (27), Roadevin (173), Sarcină (255), Semafor (1), Sfârc (16), Slăbuţu (193), Slănină (186), Stricatu (80), Strugurel (192), Sulă (193), Sulică (540), Uşăînchisă (10),

 ***

DOUĂ POVESTIRI…

 Închei cu două povestiri, două relatări despre nume ciudate… Nu bag mâna în foc că-s adevărate, dar merită să vă descreţiţi puţin fruntea citindu-le:

 Prima povestire. Prin anii ’50 în comuna Icsuleni din Dolj… venise un învăţător nou însurat cu o unguroaică din Ardeal. Femeia, cumescade s-a acomodat uşor cu locurile, mai ales că sătenii au tratat-o cu respect… învăţând de la ea cum să folosească boiaua de ardei dulce la gătit şi cum să facă un gulaş de zile mari. În memoria strămoşilor săi, primul copil pe care l-a născut l-a botezat Zoltán, alintându-l cu diminutivul Zolika… Desigur ea îl pronunţa pe ungureşte „Zolika”, dar românaşii îl strigau Zolică… Aşa de mult au îndrăgit oltenii numele lui Zolică, încât mulţi copii din sat şi împrejurimi au fost botezaţi Zolică! Şi astfel a apărut pe lume cu acte în regulă: Zolică Popescu, Zolică Marin, Zolică Barbu, Zolică Ionescu şi mulţi alţii! Tot Zolică a fost şi regretatul fotbalist Zoltan Crişan (1955-2003) de la echipa Universitatea care a întărit şi mai tare faima „zolicilor olteni”.

 A doua povestire este cea care se referă la denumirea localităţii Zimand Cuz. C-o fi adevărată sau nu, eu v-o relatez aşa cum am auzit-o şi eu de al un prieten glumeţ care locuia prin acea zonă. O istorie toponimică plină de umor. Prin anii ’50 comuna se numea simplu Zimand. Când s-a trecut la noua organizare administrativă, adică trecerea de la regiuni la judeţe, Aradul a devenit municipiu şi capitală a judeţului unde se şi afla şi comuna cu pricina. Cineva de la Bucureşti, de la direcţia de topografie, l-a sunat pe noul primar, care pare-mi-se se numea Şimăndan (sic!) şi a vrut să verifice numele localităţilor incluse în noul judeţ. Când s-a ajuns la Zimand, au început controversele:

– Alo! Alo! Cum aţi zis tovarăşe primar?

– Zimand! Iar pe mine mă cheamă Şimăndan!

– Simand? Tov Şimăndan, las’ că ştiu eu cum vă cheamă! Cum se numeşte comuuuna? Cu „S” sau cu „Ş”, că trebuie să scriu corect în acte…

– Aaaalo! Zimand am zis! Aşa se numeşte comuna: Zimand! ‘nţeles tovarăşe? Zi-mand!

– Alo, alo! Am înţeles acum! Deci, Şimand!? Păi, e cumva comuna dumitale de naştere? Oare de-acolo vi se trage numele?

– Nu tovarăşe! Z-i-m-a-n-d am zis! Zimand cu „z”! Aţi înţeles? Cu „Zî”!

– ’nţeles, să trăiţi! Zimand Cuz!

Şi, Zimand Cuz, i-a rămas numele în toate hărţile şi actele oficiale! Ba s-au mai găsit câţiva şi mai deştepţi de pe la partid, care au vrut mai târziu, să îi mai adauge un „a” patriotic la sfârşit, ca să se înţeleagă că ar avea ceva legături cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

11 iunie 2011

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: