de Mircea TUDOSE
De câte ori te-abaţi, îmi furi un an
şi mi-l plăteşti cu mii de bani de-aramă,
cu mustul care fierbe-aprins în cramă,
cu aurul câmpiilor topit.
Mă pui să joc ca dacii odinioară,
să chiui tare, munţii să-i trezesc
şi hore largi de fete să-nvârtesc
ca târgul tău mai iute să-l primesc.
O, toamnă, toamnă, cât eşti de bogată,
că poţi să-mi cumperi anii toţi deodată,
dar târgu-acesta, iartă, nu-l primesc.
E bine-aşa, să-mi iei pe nesimţite
această vamă grea, nemăsurată,
ca eu să pot, râzând, ultima dată
să plec cu tine, toamna mea bogată.
(Din volumul „Rememorări” de Mircea Tudose, Cluj, Casa Cărţii de Ştiinţă, 1999.)
Apreciază: Apreciere Încarc...
Similare
This entry was posted on Joi, 1 septembrie 2011 at 3:37 pm and is filed under Literatură . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response , or trackback from your own site.
Navigare în articol
« Previous Post
Next Post »