Poezia imigraţiei în Canada

Nu există nimic mai presus decât adevărul (Plotinus, 700 BC)

de Flavia COSMA

Canada este o ţară de o mare diversitate, un experiment unic în lume, locul unde se întâlnesc culturi şi civilizaţii din cele patru colţuri ale lumii, o ţară unde imigranţii sunt bineveniţi şi contribuţia lor este necesară.Flavia Cosma

Cei mai mulţi imigranţi au ajuns în Canada în căutarea unei vieţi mai bune pentru ei înşişi şi pentru familiile lor. Dar aceste căutari n-au fost nicicând uşoare sau simple, şi nu vor fi rezolvate niciodată numai la nivel material. Există altceva, acea forţă în stare să determine oamenii să-şi abandoneze locurile natale, acel ceva ce este mai presus de nevoia de supravieţuire. În opinia mea, oamenii se dezrădăcinează şi o pornesc spre alte regiuni ale globului în căutarea adevărului. Motivul ce determină atâţia oameni să-şi părăsească ţara de baştină este setea de cunoaştere, o cunoaştere mai profundă a vieţii reale şi imaginare ce ne înconjoară, şi speranţa că gestul acesta ne va permite în acelaşi timp o înţelegere mai clară a ceea ce suntem noi înşine, în realitate.

În această privinţă, emigrantul are foarte mult în comun cu poetul, deoarece poetul, prin poezia sa, îşi pune întrebări continuu asupra sensului vieţii şi a lumii în care trăim.

Puterea şi efectul profund al poeziei constă în căutarea pasionată a adevărului, în dialogul constant cu sine şi cu lumea exterioară.

Într-o lume nouă, primele senzaţii şi sentimente care-l întâmpină sau mai bine zis îl copleşesc pe emigrant împresurându-l din toate părţile, lucru ce se întâmplă şi cu poeţii de altfel, sunt frica şi singurătatea.

Singurătatea şi neliniştea sunt întotdeauna prezente în viaţa de zi cu zi a unui imigrant, şi acest adevăr este valabil pentru orişicine, de la primele popoare care au pus piciorul pe pământul nord-american, şi până la emigraţiile recente, din zilele noastre.

Şi, oare, există o mai mare motivaţie pentru a crea o poezie puternică, profundă, transparentă şi plină de frumuseţe, o poezie pură şi fără false modestii, decât suferinţa?

În felul acesta, poezia imigraţiei se distinge, într-o ţară cum este Canada, prin calităţile ei extraordinare de forţă şi luciditate. Este de responsabilitatea scriitorilor imigranţi să combine experienţa vieţii trecute cu prezentul, nostalgia pentru locurile şi fiinţele pierdute cu speranţa de viitor. Aşa, deci, ei sunt aceia care au datoria să construiască poduri între moştenirile culturale, cultura lor şi cultura celorlalţi canadieni, de obicei foarte dosebite unele de altele.

Însă există un impediment major în integrarea scriitorilor imigranţi în cultura canadiană, şi anume bariera lingvistică. Cum să trecem peste ea?

Guvernul încearcă să corecteze aceste probleme, oferind uneori subvenţii pentru traducerea acestor scrieri în una din cele două limbi oficiale ale ţării, engleza şi franceza.

Cu toate acestea, povara articulării acestei realităţi străine cu necesităţile personale de expresie revine în întregime scriitorilor imigranţi. Şi acest rol nu este niciodată uşor. În pofida ajutorului guvernamental, rămâne o inadaptabilitate profundă de acoperit şi rezolvat, şi acest fapt explică de ce festivalurile internaţionale multilinguale, ca acela pe care îl organizez eu la Val David, în provincia Quebec, se bucură de o mare popularitate printre scriitorii imigranţi. Aceste întruniri reprezintă o poartă ce se deschide înspre o lume interioară, ca într o poveste cu zâne, şi permite poetului să retrăiască vremurile când se împărtăşea din arta vorbelor în limba sa maternă.

Ele constitue o oportunitate de a da timpul înapoi, de a face totul din nou posibil şi realizabil, eliminând obstacole şi dând frâu liber imaginaţiei şi poeziei, aşa cum s-a născut ea în sufletul creatorului ei, în limba sa maternă.

În situaţii ca acestea, poezia reuşeşte să se ridice dasupra barierelor de orişice fel şi, de la o clipă la alta, fiecare persoană înţelege limbajul tuturor, ca într un modern, miraculos, Turn Babel.

În regatul nou al poeziei fără frontiere, arta poetică răscoleşte, inspiră, atinge şi sensibilizează sufletele, obsedându-ne şi galvanizându-ne pe fiecare cu magia ei incomparabilă.

Condiţia scriitorului în exil

Scriitorii în exil trebuie să facă faţă deseori unor întrebări ca acestea:

a.) De ce au ales calea exilului?

b.) Plecarea din ţara de origine i-a făcut să piardă contactul cu realităţile acesteia, silindu-i să se mulţumească cu a scrie numai despre situaţia lor actuală – aceea de exilaţi sau apatrizi?

Aceste întrebări şi îndoieli cu privire la autenticitatea scrierilor unui exilat care se încăpăţânează să fie preocupat de ţara sa de baştină, i-au urmărit pe scriitorii din exil din toate timpurile.

Aş zice că toate aceste dubii provin dintr-o stare de ignoranţă. Este adevărat că pe un scriitor mediocru nu îl va face exilul mai bun, dar nici pe un scriitor de valoare exilul nu îl va micşora. Istoria este plină de exemple de mari scriitori care au părăsit ţările lor de origine, sau au fost obligaţi să o facă, simţindu-se în ambele cazuri îngrădiţi şi împiedicaţi de circumstanţe în a-şi da frâu liber creativităţii, şi care, luând calea pribegiei, au continuat să producă opere importante pentru istoria literaturii universale.

Memoria unui scriitor nu se opreşte şi nici nu se micşorează odată cu trecerea unei frontiere.

În opinia mea, ţara unui scriitor este limba în care el creează, casa unui scriitor este lumea imaginară pe care şi-o construieşte prin opera sa, şi condiţiile în care acesta îşi desfăşoară activitatea sunt determinate de libertatea de expresie pe care şi-o dobândeşte cu preţul unor grele sacrificii de altă natură.

De altfel Exilul nu începe în momentul plecării definitive din ţară. Exilul începe odată cu conştientizarea unei situaţii sociale injuste, odată cu sentimentul de rejeţie în faţa unui stat abuziv şi oprimant, şi în care situaţia de a fi un simplu supravieţuitor devine felul de viaţă al cetăţenilor ţării respective, şi unde ai tot timpul senzaţia că te sufoci, că trebuie cu orice preţ să scapi ca să ţi poţi îndeplini destinul.

În mod paradoxal, cu cât te îndepărtezi de un obiect, de un oraş, de o ţară pe care o iubeşti şi care va fi mereu a ta, indiferent de contractele politico-sociale prevalente acolo într-o anumită epocă, o poţi observa mai bine şi poţi scrie mai exact despre ea, o poţi încorpora mai adânc în conştiinţa ta de scriitor. Marile opere s-au născut întotdeauna din zbateri şi dureri profunde, din experienţe umane ieşite din comun, şi mai ales din pasiunea şi perseverenţa autorului în raport cu arta sa.

Scriitorul, ca şi artistul, are absolută nevoie de libertatea sa interioară pentru a fi în stare să-şi exprime fără rezerve sau frică de consecinţe gândirea şi simţămintele sale cele mai profunde.

Aş spune că pentru un poet, poezia devine ţara sa. Pentru un romancier, lumea se creează pe măsură ce se împlinesc destinele personajelor sale. Pentru un pictor, sculptor, muzician sau compozitor, lumea se desfăşoară în raport cu creaţia acestora, căci orice formă de artă adevărată devine o patrie şi în acelaşi timp un univers aparte, cunoscut numai de către creatorul său.

Câteva refleţii asupra artei traducerii de poezie

Mulţi autori deplâng faptul că traducerile literare sunt extrem de anevoioase, şi că ele sunt de multe ori lipsite de acurateţe, iar în cazul poeziei, traducerea devine aproape imposibilă. Nu sunt de acord cu această interpretare. Un poem vorbeşte în mai multe limbi, creează o sinteză lingvistică şi se adresează în egală măsură tuturor celor care îl citesc sau îl ascultă. Un poem conţine în esenţa sa toate limbile anterioare, acum moarte, care fac parte din limba în care acest poem este scris.

Mărturisesc însă că sunt conştientă de nenumăratele obstacole ce se ivesc în încercarea de a traduce poezie, dar în acelaşi timp sunt convinsă de necesitatea absolută a acestei activităţi. Ce s-ar alege de literatura universală, de lumea universală a gândirii umane, fără traducerea operelor clasice sau contemporane, fără contribuţia asiduă a traducătorilor, aceşti „iluştri necunoscuţi” care, fermecaţi de bogăţia spirituală a omenirii, şi-au luat răspunderea de a o face cunoscută unui cât mai mare număr posibil de oameni? Înainte de toate, n-ar exista studii de literatură comparată, căci nu ar fi nimic de comparat. N-ar exista clasicii literaturii universale, şi fiecare naţiune ar trebui să se mulţumească cu producţia proprie. Dar poezia este făcută să fie recitată, să circule liberă.

Un traducător de poezie trebuie să fie un poet el însuşi sau o persoană pe deplin cunoscătoare a artei poetice. În al doilea rând, este necesar ca traducătorul să fie îndrăgostit de poezia pe care o traduce, să fie pasionat de textul la care lucrează, în spiritul dragostei şi respectului faţă de cultura diversă pe care acest poem o reprezintă, să fie dispus să iasă din propria-i cochilie pentru o perioadă de timp şi să lase locul liber fără rezerve pentru spiritul poetului care a dat viaţă acestor poeme, să-l înţeleagă în profunzimea sa, cu spaimele şi bucuriile sale, cu gândirea-i unică, visele şi aspiraţiile sale. Numai atunci traducătorul este pregătit să se aştearnă la treabă, folosindu-şi instinctul poetic şi imaginaţia profundă care-i vor permite să îmbrace poezia în haine noi, diferite, dar cât mai transparente, şi care să respecte balanţa precară între traducere şi textul original, în aşa fel încât cititorii să poată vedea clar sub pătura traducerii, miezul preţios al poeziei strălucind cu aceeaşi forţă de sugestie şi încântare, ca în original.

Vor exista întodeauna poeme pe care mulţi dintre noi le vom citi numai în traducere. Un bun traducător de poezie va şti să pătrundă multiplele straturi de significaţii ambigue care învelesc un poem până la miezul său, în speranţa că acest proces va genera în altă limbă aceleaşi raze de viaţă şi înţelesuri pe care le posedă în original.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: