PROMOVAREA SERVICIILOR BIBLIOTECII ÎN MEDIUL ON-LINE

de Ioana DRAGOTĂ

În curând se vor împlini doi ani de când la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare a avut loc Conferinţa internaţională „Biblioteca publică şi Web 2.0”, temă de mult timp dezbătută în ţările avansate din acest punct de vedere şi aflată într-o situaţie oarecum inedită la noi, unde, de la biblioteci fără sediu, darmite fără calculator, până la biblioteci foarte modern dotate, găseşti toate variantele posibile.

Dată fiind situaţia expusă mai sus, găsesc că nu poate fi lipsită de interes o trecere în revistă a posibilităţilor de promovare a serviciilor de bibliotecă on-line.

Nu pot începe însă fără a puncta un fenomen care mă intrigă. Pur şi simplu am impresia că asist la o rupere în două a bibliotecilor publice româneşti. Într-un mod cu totul şi cu totul eronat, zic eu, şi nu ştiu prin ce efect pervers, întâlnesc de multe ori exprimări care par să opună cunoştinţele biblioteconomice utilizării calculatorului. Că regulile biblioteconomice pot şi trebuie să se schimbe la impactul cu IT mi se pare evident. Că regulile biblioteconomice acţionează uneori constrângător, ca o frână, iarăşi sunt de acord, dar a gândi că bibliotecarilor, ca profesionişti ai informaţiei, le este de ajuns să ştie să navigheze pe internet şi punct, mi se pare una dintre cele mai mari ameninţări la adresa statutului profesiei, aşa cum o văd eu.

Tehnicile de căutare, disciplina şi rigurozitatea, buna organizare a cunoştinţelor în capul bibliotecarului, toate concură la căutări de succes, la creşterea ratei căutărilor de calitate în detrimentul celor „norocoase”. Inclusiv discernământul în utilizarea site-urilor şi alegerea informaţiilor valabile/posibile, efectuarea de conexiuni rapide şi corecte ţin tot de o disciplină intelectuală ce se poate învăţa (dacă sunt îndeplinite câteva minime condiţii).

Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul aici, deşi s-ar putea spune încă foarte multe. Dar trebuie menţionat obligatoriu Programul Biblionet, de neevitat atunci când vorbim de informatizarea bibliotecilor publice româneşti, în special comunale. Chiar dacă nu mi se pare chiar corect să spunem că cu Biblionetul a început informatizarea bibliotecilor româneşti, cum mi s-a părut că înţeleg pe alocuri, din expresii mai sofisticate, meritele acestui program în informatizarea bibliotecilor publice româneşti sunt incontestabile şi binecunoscute. Cu o activitate de promovare şi de PR, din care consider că avem multe de învăţat, IREX-ul reuşeşte să facă cunoscute şi să promoveze cu succes exemplele de bune practici, lucru pe care mulţi dintre noi încă nu l-am asimilat.

Dar, cum am spus, nu acesta este scopul articolului.

Sărind peste problema banilor (deşi nu prea se poate), în mod normal, dacă există calculator, trebuie să urmeze şi conexiunea internet. De aici derivă cataloage electronice, apoi pagini web şi cataloage on-line. Nu toate bibliotecile publice au pagini web. Dintre cele care au, cele mai multe îl au pe bază de „voluntariat”, ca să zic aşa. Adică oameni care îşi asumă, de bunăvoie, sarcini suplimentare. Prea puţini îşi pot permite să plătească profesionişti ai domeniului. Iar paginile web sunt aşa cum sunt: unele foarte bune, altele mai lăsând de dorit. Dar oricum ar fi, chiar şi cele mai statice dintre ele, tot sunt mai bune decât nimic. Când cel care le întreţine nu are a face prea mult cu biblioteca, lucrul acesta se simte în organizarea şi accesibilitatea datelor. Există multe exemple de pagini web extrem de reuşite, româneşti şi străine, ce ne pot servi drept model, dacă nu avem prea multă inspiraţie. Dacă suntem atenţi şi ne ţinem la curent, pe o pagină web, ca să fie „vie”, tot timpul trebuie aranjat câte ceva. Când vezi că ultima actualizare pe site-ul unei biblioteci publice s-a făcut în urmă cu luni, ani, nu e prea plăcut. În afară de program, adrese, contact, catalog online, mi se pare foarte important să-mi sară în ochi ce se întâmplă în bibliotecă în acel moment. Desigur, baze de date, legături utile, activităţi – deci site-ul funcţionează şi ca o invitaţie la bibliotecă –, activitate editorială şi câte şi mai câte!

Dar nu vreau să scriu un articol nici despre paginile web, deşi ar fi interesant unul cu această temă. Nici nu prea cred că am să-l scriu vreodată. Cu toate că am cerinţe, preferinţe şi gusturi clare şi vizitez, cât de des am ocazia, paginile web ale bibliotecilor, româneşti mai ales – zic, adică, România şi Republica Moldova. E dificil să abordezi o astfel de temă fiind angajat al unei biblioteci judeţene. Vrând-nevrând antrenezi instituţia căreia-i aparţii. Şi nu mi se pare corect. Mă tem că nu ai fi considerat imparţial şi discuţia s-ar putea muta pe terenuri nedorite. Poate la pensie.

Deci, pe pagina web sunt de dorit cât de multe informaţii, oferta de servicii la vedere, dar totul frumos şi bine aranjat.

Dacă pagină web nu au toţi, dintre cei care au, foarte puţini oferă oportunitatea de a întreba bibliotecarul. Şi nu înţeleg de ce. Doar bibliotecarul este întrebat zi de zi, faţă în faţă, asta e menirea lui şi trebuie să răspundă pe loc. Cu cât pare mai uşor să ai răgazul să răspunzi în 24-48 de ore, putând să consulţi toate sursele disponibile! Şi totuşi, bibliotecarii au rezerve. Să fie „scripta manent” la mijloc?

A, da! Mai avem şi banda pe care „curg” informaţiile, news ticker-ul cu ce se întâmplă în bibliotecă moment cu moment. De toate acestea se îngrijeşte administratorul nostru de sistem Marcel Ţura. Pentru că ştie, poate şi vrea. Şi asta e o situaţie des întâlnită în bibliotecile româneşti. Modernizarea de jos în sus, pe baza entuziasmului, disponibilităţii, dorinţei personalului de a face ceva mai mult, de a da un plus de sens muncii şi de a găsi împlinirea profesională. Devotament faţă de profesie şi/sau instituţie, ambiţie, bucuria şi plăcerea lucrului bine făcut, un adevărat cocteil cu multe ingrediente.

În această situaţie de „voluntariat” sunt şi multe dintre bloguri. Îmi plac blogurile bibliotecilor şi blogurile pe teme de biblioteconomie, lectură, cărţi. Sunt locuri plăcut de vizitat. Noi încă nu avem, dar proiectul există şi va fi materializat cât de curând. Într-adevăr, un blog cere multă implicare şi timp, dar mi se pare că merită cu prisosinţă. Pentru că orice dialog bibliotecar-cititor, bibliotecar-bibliotecar, cititor-cititor, aduce mari beneficii.

Mai vreau să spun despre contul Facebook al bibliotecii. Şi nu pentru că e la modă. E o chestiune de logică. Dacă potenţialii tăi utilizatori s-au mutat în Ţara Facebook, nu ai ce face, trebuie să te duci după ei. Asta e! Dacă nu vin ei la bibliotecă, merge biblioteca la ei. Văd două mari avantaje pentru contul Facebook al bibliotecii. Primul, legătura cu prietenii-cititori, al doilea, reţeaua de biblioteci prietene care se poate crea, funcţionând ca un schimb permanent de idei şi experienţă, bune practici, cum spunem acum. Bibliotecarii, dacă sunt încurajaţi să-şi susţină biblioteca pe Facebook, contribuie la creşterea audienţei bibliotecii. Informaţia se distribuie exponenţial. Cel mai frumos lucru pe care l-am citit despre biblioteca noastră pe Facebook este: „Eşti Paradisul din oraşul nostru”, afirmaţie venită de la o cititoare. În consecinţă, uite ce borgesian: am ajuns şi lucrez în Paradis. Responsabilă de aventura facebook a bibliotecii este colega noastră Adina Dorolţan. Dar şi Filiala Calea Traian şi-a deschis cont. Acolo se ocupă de asta Ioana Dumuţa. Altfel, bibliotecarii au şi ei conturile lor. Când găseşti câte un comentariu, un like, un semn cât de mic măcar, ai sentimentul că comunitatea profesională depăşeşte graniţele bibliotecii şi e un sentiment tare plăcut.

De curând, biblioteca şi-a deschis canal video. Este chiar la început. Din nou Marcel Ţura a avut iniţiativa. Îl aprovizionează colega noastră Corina Şandor, specialist în PR. Corina mai are o reţea de abonaţi cărora le trimite, prin poşta electronică, informaţii privind activităţile bibliotecii. Sunt acolo bibliotecari şi, ce mi se pare important, se ţine o bună legătură cu bibliotecarii şcolari care ne mediatizează, la rândul lor, activităţile. Roadele acestei colaborări sunt din ce în ce mai vizibile.

E un început. Cum se vor dezvolta lucrurile, ce noi oportunităţi de utilizare a acestor căi vor apărea, o să vedem de acum înainte. Totul este să fim atenţi şi să identificăm corect oportunităţile.

NOTA REDACŢIEI:
Articol apărut iniţial în „Bibliotheca septentrionalis”, an. 19, nr. 1, 2011, p. 163-164,
http://www.bibliotecamm.ro/septentrionalis/revista_bs_36%282011%29.pdf

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: