mi-ai scrijelit pe tîmplă
un palimpsest uitat
de vremi, de oameni, neguri şi vecie
în lumea asta nimeni nu l-a dezlegat
doar ochiul tău revine şi mîngîie…
şi am să trec cu pas şoptit prin faţa
vitrinelor cu amintiri spălate
de ploaia naşterilor mele, de lipsa
naşterilor tale…
s-a desluşit din tine un izvor
şi e o apă vie ce dă veste
îmbată călător şi trecător
şi toate se reîntorc la rang de „este”
(versuri – Adrian POP)
e-Bibliotheca septentrionalis 