PARFUM DE ETERNE COROLE (I)

Printre iubitorii minunilor naturii

de Gabriela Genţiana GROZA

gabriela-gentiana-groza_cropMi-a fost hărăzit să cunosc în studenţie Grădina Botanică ,,Dimitrie Brândză’’ de la Cotrocenii Capitalei. Eram pe atunci preocupată mai mult de studiu. Am susţinut, în clădirea din incintă, examene la histologie vegetală şi botanică sistematică. Cerinţele erau maxime, timpul pentru învăţat era totdeauna insuficient, iar dascălii noştri destul de exigenţi. Astfel că amintirea frumoaselor asociaţii botanice şi biodiversitatea floricolă de pe la noi şi de aiurea, plantate cu grijă acolo, îmi evocă azi şi emoţiile de la examene. Prospeţimea corolelor, deschise magic sub lunecarea soarelui pe bolta cerului din zona sudică a ţării, îmi sugerează de fiecare dată parfumul inegalabil al tinereţii mele, magia clipelor pe care le-am aşezat în sipetul tainic al sufletului meu.

Peste ani, în 1988, când soţul meu a fost numit Director General al Regionalei de Cale Ferată Cluj, am păşit pentru prima oară într-o altă oază de frumuseţe vegetală, în Grădina Botanică ,,Alexandru Borza’’ din Cluj-Napoca, fondată în 1872 odată cu Universitatea Cluj. Locuiam pe atunci în clădirea Regionalei, în două birouri şi un hol transformate în locuinţă de serviciu. Camere cu tavanul înalt, care se termina abia în cer, aşa mi se păreau, poate fiindcă la Ploieşti locuisem într-un apartament de bloc. Spaţiu impropriu de locuit, rece, neprietenos. Dormitorul era aşezat deasupra unei încăperi în care se afla un grup electrogen care intra în funcţie după miezul nopţii, când se întrerupea curentul electric în toată urbea. Ziua mă străduiam să uit de somnul chinuit de peste noapte, când încercam să adorm cu pernele apăsate pe urechi. Orice ieşire în aer liber mă reconforta.

Într-o zi de august am mers la plimbare în Grădina Botanică. Aproape de Turn, soţul meu, care era în uniformă de ceferist, a fost oprit de un domn cu care a avut o conversaţie extrem de cordială. Cel care ne-a grăit era cunoscutul profesor universitar Ioan Hodişan (1928-2003), directorul Grădinii Botanice în perioada 1986-1996.

– Am auzit de numirea dumneavoastră la Regională după ieşirea la pensie a inginerului Chertes. Cineva mi-a spus că sunteţi bihorean. Eu sunt din Tăut.

Dumneavoastră din ce parte a Bihorului sunteţi?

– Din Gurbediu, de lângă Tinca, răspunde soţul meu. Mă bucur să cunosc un pământean de-al meu. Soţia mea, spuse el prezentându-mă. A fost până anul acesta profesoară de biologie la Ploieşti. Acum e la un Liceu din Cluj. Am venit aici, în Grădină, pentru că ne plac mult plantele.

I-am lăsat pe cei doi să discute, cum era şi firesc, mai ales că eu mă simţeam asaltată de varietatea de plante şi de frumuseţea peisajului.

– Eu locuiesc aici, în incinta Grădinii, iată, în clădirea aceea, ne arătă profesorul.

– Sunteţi un om fericit, zisei, trebuie să fie minunat să te trezeşti în ciripit de păsărele, şi cu atâtea flori în jur…

Profesorul Hodişan, avea să ne fie un ghid nepreţuit. Am desprins, din grija cu care descria fiecare colţişor al Grădinii, o mare pasiune pentru natură dar şi o mare dăruire pentru misiunea lui de a asigura existenţa elementelor de arhitectură peisagistică. Am vizitat împreună cu el Grădina Botanică şi am văzut locurile cu vegetaţie specifică zonelor temperate, tropicale şi subtropicale.

Relieful natural cu porţiuni mai joase sau mai înalte, întins pe cele 14 ha ale Grădinii, îi dă o culoare aparte. Am admirat Grădina Japoneză amenajată în stilul gyo-no-niwa, cu elemente specific nipone. Ne-am oprit în Grădina Romană dominată de statuia zeiţei Ceres, amenajată cu piese arheologice găsite în diferite zone ale Transilvaniei.

Am ajuns împreună cu noua noastră cunoştinţă, dinamicul profesor universitar Ioan Hodişan, şi la complexul de sere populat cu plante tropicale şi subtropicale, cu palmieri, orhidee şi ferigi. Ne-am minunat de nufărul de pe Amazoane ale cărui frunze au diametrul de 2m. Corola i se deschide numai noaptea. Se spune că o singură frunză a acestui nufăr poate susţine un copil de până la trei ani.

Întâlnirea cu profesorul universitar a fost o întâmplare benefică. Ne-am despărţit ca prieteni, mai ales că cei doi bihoreni şi-au aflat locuri şi evenimente comune din anii copilăriei. Ne-am întâlnit mai apoi şi altădată cu inimosul bihorean. Avea un mare respect şi ataşament faţă de comoara pe care o organiza ca Director, contribuind din plin la prosperitatea Grădinii Botanice. A devenit între timp bunic, plimba cu căruciorul un pui de om pe aleile Grădinii, în spaţiul atât de familiar lui. Avea o disponibilitate ieşită din comun. Veneam în fiecare săptămână pe aleile înverzite şi înflorite, admirând împreună plantele mereu în schimbare, odată cu anotimpurile.

Tenace şi perseverent, aşa l-am cunoscut pe un alt biolog clujean, reputatul academician Nicolae Boşcaiu (1925-2008), care face parte din galeria marilor profesori ai Clujului, cu o considerabilă contribuţie la dezvoltarea educaţiei biologice. A fost membru corespondent al Academiei Române, din 1990, şi membru titular al Academiei Române, din 1991. În 1992, a devenit Preşedinte al Asociaţiei Române de Fitosociologie, la a cărei înfiinţare a avut un rol preponderent. Fiind membră a Societăţii de Ştiinţe Biologice din România, am avut şansa de a participa la un Simpozion de Fitosociologie organizat la Cluj. Aveam să fiu în preajma unei personalităţi deosebite. Academicianul Boşcaiu era însoţit de profesorul Vasile Cristea, un alt biolog ,,pursânge’’ care îi purta un respect deosebit academicianului clujean care era un om modest, senin, cu un echilibru interior demn de toată lauda. Academicianul Boşcaiu a traversat o etapă nefastă a vieţii, care putea să-i îngenunche pe alţii. Participant la grevele studenţeşti din 1946 de la Cluj, profesorul a fost în detenţie timp de 6 ani, la Gherla, Piteşti şi la canal. Spirit erudit, având temeinice cunoştinţe de fizică, chimie, filozofie, a scris ,, pentru colegii săi de detenţie, folosind bucăţi de hârtie rupte din saci de ciment, un rezumat de 30 de pagini al Trilogiei cunoaşterii, un celebru tratat de filozofie gnoseologică al lui Lucian Blaga’’, aşa cum aveau să consemneze discipolii lui, aflaţi nemijlocit în preajma magistrului. A avut un rol de seamă în Şcoala biologică românească, având în vedere neobosita activitate închinată ocrotirii naturii.

De la el a rămas un citat celebru: ,,eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă ştii care jumătate.’’

L-am căutat într-o zi la Filiala Academiei. I-am oferit unul dintre volumele mele de versuri, ,,Pe punte… peste punţi” în care i-am dedicat câteva versuri scrise în excursia de la Valea Drăganului: ,,Domnii Cristea şi Boşcaiu / Ne-au zis astăzi care-i baiu, / Că românu-i amator /De natură iubitor, / Şi atât de mult îi place / Că pustiu în jur el face. / Rupe bradul şi verbina; / Am aflat care-i pricina: / Nu a supt ecologie / De la mamă în pruncie”… Rânduri compuse ocazional, pentru apropierea dintre noi, versuri dedicate celor care se străduiesc să atragă atenţia asupra comportamentului nociv al semenilor noştri în relaţia cu natura.

Pe academician aveam să-l întâlnesc uneori pe strada Republicii din Cluj-Napoca, când mă deplasam de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc’’ la Grădina Botanică, însoţită de câte o clasă de elevi spre a desfăşura ora în mediul propice studiului botanicii. Ne întâmpinau acolo începând de primăvara până toamna târziu, o mulţime de corole care de care mai frumoase. Lalele, magnolii, crizanteme, dar şi plante aduse din zone îndepărtate ale globului, cactuşi, palmieri, nuferi… Sunt mereu aici, ca să desfete simţurile, să ne apropie de natură, să o percepem ca pe o prietenă a noastră de care trebuie să avem permanent respect şi ataşament. Să ne amintească de misiunea biologilor clujeni Ioan Hodişan şi Nicolae Boşcaiu care au continuat activitatea plină de abnegaţie a înaintaşului lor, Alexandru Borza, întemeietorul Grădinii Botanice a municipiului nostru.

One Response to PARFUM DE ETERNE COROLE (I)

  1. I like your website, it has interesting information, Have a great day!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: