SPIRALA LUMINII

De la metoda educativă, la terapie sufletească

de Iuliana-Andrea POP

Cum a apărut Spirala de Advent

Iuliana-Andrea PopSus, în pădure, departe de oraşul zgomotos, singuratic, locuia un pustnic pe care oamenii l-au numit părintele Jacob. Se mutase din vale deoarece pentru el era prea mult zgomot şi tulburare. Sus, pe munte, era linişte în jurul lui. Locuia acolo împreună cu animalele, care aveau încredere în el şi a căror limbă o învăţase.

La oameni venea rar. Uneori oamenii trimiteau după pustnic dacă cineva era bolnav. Atunci acesta venea şi aducea cu sine plante aromatice făcătoare de minuni culese tocmai din pădurea mare, unde nu se încumeta nimeni să purceadă.

Părintele Jacob avea o căpriţă cu care mergea des în pădure. Pe cărările din pădure găsea plante şi ierburi foarte rare. Le lua acasă cu grijă şi le sădea în grădina sa cu flori.

În timpul verii,  când trandafirii sălbatici înfloreau, grădina sa se transforma într-un covor strălucitor de flori. Atunci se întâmpla, ca, uneori, copiii din satele din apropiere să vină să asculte istorisirile deosebite pe care pustnicul le ştia povesti.

Odată, în apropierea Crăciunului, o furtună năprasnică se abătuse asupra pământului. Furtuna vuia afară, trăsnea şi fulgera cu atâta putere, încât părintele Jacob se temea că e sfârşitul lumii. Cerul răspundea faptelor oamenilor. Timpul Crăciunului se apropia, dar oraşele erau zgomotoase şi agitate. Oamenii nu se mai gândeau la sărbătoarea Crăciunului ca la ceva sfânt, temându-se pentru viaţa lor. Furtuna vuia din ce în ce mai tare. Părintele Jacob crezu că vântul îi va dărâma coliba. Luându-şi şi căpriţa în casă, îngenunche şi începu să se roage.

În timp ce se ruga, auzi o voce fină pe care o auzise şi-n copilăria sa. Iar vocea îi spunea: „Părinte Jacob, copiii au nevoie de o spirală de Advent!

Părintele Jacob rămase mirat: „Ce putea fi, oare, o spirală de Advent?”

Şi, cum se gândea la cele auzite, deodată văzu un şarpe verde care intrase în coliba lui. Avea pe cap o coroană strălucitoare şi pe spate multe pietre preţioase care luminau blând. Părintele Jacob îl întrebă de unde vine. Şarpele îi răspunse:

― Tu nu mă cunoşti, dar eu te ştiu preabine pentru că ţi-am auzit istorisirile de sub minunata tufă de trandafir sălbatic.
― Spune-mi de unde ai punctele luminoase de pe spatele tău? – întrebă părintele Jacob.
― Este cam aşa, răspunse şarpele, de fiecare dată când un copil face o faptă bună, străluceşte o piatră preţioasă pe spatele meu.

Părintele Jacob îşi aminti ce-i spusese vocea şi-i povesti şi şarpelui:

― Copiii au nevoie de o spirală de Advent, dar eu nu ştiu cum trebuie să fie. Nu am văzut încă aşa ceva.

Şarpele îi spuse:

― Priveşte-mă! şi începu a se învârti precum căsuţa unui melc. În mijloc îşi ridică capul, iar coroana sclipea şi scânteia. Deodată, pustnicul înţelese cum trebuie să arate spirala de Advent. Întorcându-se să-i mulţumească şarpelui, văzu că acesta dispăruse.

Afară, între timp, furtuna se oprise şi, ieşind în faţa colibei, pustnicul văzu că întreaga pădure era acoperită de o plapumă albă de zăpadă. Părintele Jacob ştia acum ce are de făcut şi îşi puse în gând un plan măreţ.

Dimineaţa următoare îşi încălţă cizmele sale mari şi călduroase din piele, îşi puse mantaua groasă, şi porni spre vale, făcând urme adânci în zăpada proaspătă. În sat merse din uşă în uşă şi-i rugă pe oameni să-i dea lumânări şi mere. Oamenii se mirau, dar îi dădeau ce cerea, iar el le dăruia din plantele sale aromatice pe care le culesese în vară şi le uscase. De la un om, ceru o lumânare deosebită, mai mare decât celelalte toate pe care le avea acesta, şi spuse:

― În prima duminică de Advent copiii voştri au voie să urce sus la munte la mine, la căderea serii. Dar numai copiii.

Vă puteţi imagina ce bucurie a fost pe copii, care-l iubeau pe părintele Jacob. Erau nerăbdători şi curioşi ce vor găsi la el acum, iarna, şi abia aşteptau să vină acea zi.

Părintele Jacob merse în pădure şi, de unde era zăpada mai subţire, adună muşchi şi crenguţe de brad. Îşi scoase lucrurile din colibă şi aşeză muşchiul şi crenguţele în forma unei căsuţe mari de melc. În mijloc aşeză lumânarea cea mare pe care o aprinse, în aşteptarea copiilor.

Între timp, copiii porniseră voioşi la drum. La început, erau veseli şi sporovăiau, dar pe măsură ce urcau spre coliba pustnicului, deveneau din ce în ce mai liniştiţi. Ajunşi la pustnic, văzură coliba lui transformată într-o grădină în care, în întuneric, lumina o singură lumină. Pustnicul dărui fiecărui copil un măr în care era aşezată o lumânărică. Pe măsură ce copiii intrau în spirală, aprindeau lumânarea şi pe drumul de întoarcere o aşezau pe crenguţele de brad; încăperea care era cufundată în întuneric se lumina din ce în ce mai mult.

Liniştea, iubirea, căldura şi lumina le-au fost călăuze pe drumul de întoarcere.

De atunci, în fiecare an, copiii veneau la părintele Jacob în prima duminică de Advent.

Lumina şi iubirea sunt singurele lucruri care prin împărţire nu se împuţinează, ci, dimpotrivă sporesc. Nu se ştie dacă povestea aceasta este adevărată sau nu, dar a devenit încă un motiv pentru a ne apropia mai mult de lumina credinţei şi de a ne regăsi pe noi înşine, mai ales acum, în momentele de aşteptare dinainte de marea sărbătoare a Crăciunului.

Povestea aceasta a fost preluată din Scrisoarea circulară a Comunităţii Creştinilor şi doreşte sa evite barierele impuse de doctrine şi delimitări religioase.

Un eveniment… luminos

În calitate de cadru didactic, este pentru prima oară când am auzit de această Spirală a luminii, care se pare că este o tehnică utilizată în cadrul educaţiei de tip Waldorf,  cu scopul de a celebra alături de copii sărbătoarea Crăciunului şi pentru a sublinia anumite valori morale legate de mediul înconjurător, de tradiţii şi obiceiuri creştine şi populare, precum şi de comunitate, în general.

Spirala luminii devine un eveniment demn de privit şi admirat în cadrul şcolii. Festivitatea aceasta neobişnuită, zic eu, are loc de vreo câţiva ani în Şcoala cu clasele I-VIII „Petre Dulfu” din Baia Mare, iniţiată fiind de învăţătoarea Crina Drenta şi realizată cu ajutorul voluntarilor de la YMCA şi a tinerilor studenţi care alcătuiesc trupa de teatru Mozaic.

În ce constă această manifestare? – O spirală din cetină verde de brad conduce la o lumânare mare, aprinsă, care se află în centrul acesteia. Unul după altul, copiii vor pătrunde în această spirală, însoţiţi de colinde, ţinând în mână o lumânare pe care o vor aprinde de la lumânarea mare din centru. Fiecare lumânare aprinsă va fi pusă pe spirală, iar încăperea care era cufundată în întuneric se va lumina din ce în ce mai mult.

Spirala devine astfel un simbol pentru drumul pe care trebuie să-l facă omul spre lăuntrul său, pentru a-L găsi pe Iisus Hristos. Dacă omul face acest drum reuşind să ajungă până la esenţă, va putea să-şi aprindă iubirea de la lumina sufletului său, pentru sine, pentru aproapele său şi pentru Dumnezeu!

Sărbători fericite!

Spirala de Advent

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: