BISERICA DIN CAMERĂ

de Gabriela Genţiana GROZA

DSC01985De la Moş Nicolae şi până la Sfântul Ioan Botezătorul am lăsat deoparte cele neplăcute şi ne-am bucurat de binecuvântatele Sărbători de iarnă, cele mai aşteptate de copii, dar şi de cei mari. Ca o bunică autentică ce mă consider, înainte de Crăciun, am ţinut ca treburile să se potrivească frumos, nu numai la cele de-ale gurii, ci şi la ale sufletului. Astfel că am respectat regulile aşa cum le ţineam acasă la „taica Părintele şi Coana Preoteasă”, părinţii mei dragi, care ne duceau la biserică şi datorită cărora mă duc şi eu astăzi cu drag. Am dus nepotul la împărtăşit la biserica noastră, cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci. Am stat cu el lângă mine o parte din slujbă. Se uita la preoţii care desfăşurau momentele de mare pietate. Curiozitatea de copil de trei ani m-a făcut să cred că generaţia lui e plină de energie fizică, dar şi psihică. Trăia momentele slujbei în felul lui, mă întreba încet, de ce închide Părintele uşile împărăteşti şi când o să le deschidă iar. Uitându-se la pictura murală, îmi spune la un moment dat: „Uite, buni, crucea! Şi eu am cruce acasă”. Şi ca o concluzie a lui firească, zice: „Şi eu am biserică în camera mea”…

Bucurie mare la venirea lui Moş Crăciun când a găsit sub brad darul!… A învăţat câte un cântecel pe care l-a cântat câteva zile la rând mânuind jucăriile.

Seară de Crăciun –
cetina bradului
sclipind argintiu

Colindători am avut destul de mulţi, unii dintre ei începând o urare şi lăsând-o neterminată, aşteptând banii. M-am bucurat că au sosit totuşi şi am sperat că obiceiul nu se va stinge la oraş. De vreo şase ani ne colindă însă un admirabil grup de fetiţe de la apartamentele de pe scara blocului nostru. Erau la grădiniţă în 2005 când ne-au colindat prima dată, ne mutasem aici de 4 luni. Drăgălaşe, se legănau inocente de pe un picior pe altul cântând „Măruţ, mărgăritar…” Patru fetiţe cărora le-am dedicat un haiku publicat în cartea Amurg pe Someş:

DSC01974Clopoţei în brad –
patru îngerese
colindă-n Ajun

Au crescut fetiţele, între timp s-a mutat încă una la blocul nostru, şi corul de colind are acum cinci îngerese. Sunt acum şcolăriţe harnice la carte şi bine educate, fac cinste părinţilor şi şcolii.

Aura Sărbătorilor ne umple inimile de bucuria dragostei care pluteşte peste membrii familiei proprii, dar şi peste membrii comunităţii, mai ales atunci când reuşim să aducem biserica la fiecare dintre noi acasă, în camera noastră, prinos adus Naşterii Sfinte a Mântuitorului Iisus Hristos.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: