IARNA CA UN GÂND

de Ion Iancu VALE

E iarnă
se aude îngroşându-se gheaţa
Delia Florea_Iarnasub lumina ce se sparge în cioburi cenuşii.
Aerul vibrează şi taie ca sfârcul de bici
iar copacii, sfeşnice cu luminile stinse,
se aplecă icnind
peste sângele limpede al pământului
încremenit în izvoare.
Cerbii îşi pierd fără soroc podoabele
amestecându-şi mugetul disperat
cu cel fără de margini al zăpezii.
Ca nişte crengi negre corbii îşi frâng zborul
în omătul mototolit de vânt
şi puii le mor în ouăle plesnite de ger.
Iarba încolţeşte invers
căutând alt cer.
Au degerat până şi cuvintele
strivite sub copita despicată a iernii,
iar versurile scrise pe zăpadă
le acoperă o altă zăpadă
Şi e frig, şi e frig, şi e frig…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: