ÎN UMBRA LUI CARAGIALE

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Gentiana Groza1Telefonul pe care reuşisem să îl ignor în acea zi de Cireşar când grădinăream liniştită la Tinca de Bihor, mi-a dat o nouă temă de casă. Lucian, un fost elev din urmă cu 10 ani dintr-o clasă terminală a Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca, mă anunţa că pe 15 iunie se vor întâlni colegii lui de clasă în localul care le-a fost arie de „toceală”. O coincidenţă făcea să pot participa la Agapă. În aceiaşi zi trebuia să fiu la Sediul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj la o activitate deosebită, Reuniunea de primăvară-vară a Scriitorilor Clujeni. Se lansa Almanahul ilustrat „Promenada Scriitorilor”. O lucrare de mare interes pentru fiecare dintre noi, rod al strădaniei „timp de 100 de zile”; volum de 600 de pagini, la celebrarea centenarului I. L. Caragiale, cum avea să ne spună cu modestie Irina Petraş, autoarea nepreţuitului document literar.

Am legat firesc cele două momente. Am fost la ora 12 la Filială, m-am bucurat de atmosfera caldă dintre colegi, iar la ora 14 mă aflam în faţa Colegiului, cu proaspătul volum antologic în mână, la întâlnirea cu foştii mei elevi pe care i-am „chinuit” cândva cu anatomia şi genetica.

Am trecut astfel într-un alt registru emoţional. Bucuria pe care mi-o creează elevii la întâlnirile după un număr mare de ani e desigur de aşteptat. M-au întâmpinat tineri frumoşi (cum ar putea fi altfel, tinerii?). Unul dintre ei mi-a făcut un compliment, aşa, ca de bună vedere: „arătaţi bine, doamna profesoară”, zice, neştiind că mă mai uit şi eu uneori în oglindă şi mai ales în buletin. Lângă noi a apărut chiar atunci Alexandra Popescu, colega de engleză care, cu 10 ani în urmă mi-a plasat o poantă, în pauză, în cancelarie, auzind o discuţie între două doamne „născute mai devreme”, vorba soţului meu. Am scris atunci o epigramă pe care le-am recitat-o acum pe loc, acolo în curtea Colegiului, spre hazul colegei mele, care şi-a amintit-o, dar şi a foştilor mei elevi:

Complimente reciproce
După multă vreme – fără să se vadă –

Două, cam trecute, se-ntâlnesc pe stradă:
– Câte-ar vrea s-arate tinere ca tine!
– Mulţumescu-ţi, dragă, nici tu n-arăţi bine!

Mi-a fost destul de greu să admit că anii au trecut aşa de repede. I-am privit pe foştii mei elevi stând din nou în bănci, ca odinioară. Diriginta lor, Mariana Neamţu, profesoară de chimie, le-a citit numele din vechiul catalog. „Pentru noi sunteţi tot copii”, le-a spus colegul de istorie, profesorul Irimieş Dumitru. Între timp, ei au evoluat frumos, au urmat studii la Facultate, au ocupat chiar nişe importante în societate. Viaţa le oferă spaţiu aproximativ suficient să experimenteze, dar se grăbeşte parcă mai tare decât altădată şi numai cu ochii larg deschişi şi cu tenacitate vor putea să-şi împlinească visurile cu care au pornit în adolescenţă.

Ca ieri, erau elevi de şcoală, ca şi cei pe care i-am întâlnit câteva zile mai târziu, pe 23 iunie, la Festivalul Naţional „Eterna epigramă”, alături de epigramiştii sosiţi la Cluj din întreaga ţară. În Sala Radio, scriitorul şi poetul Cornel Udrea a anunţat epigramiştii care au citit sau au recitat la microfon epigramele în jurul temei: „Curat-murdar”, cu trimitere la centenarul aceluiaşi neîntrecut scriitor Caragiale, a cărui peniţă a surprins atât de bine racilele unei societăţi, „deficienţe” parcă mereu actuale.

Contribuţia la desfăşurarea Festivalului a fost substanţială din partea unor inimoşi colaboratori: Silvia şi Marian Popescu, Eugen Albu, Eugen Pop, Ioan Bindea, Gavril Moisa, dr. Dan Brudaşcu, directorul Casei Municipale de Cultură, pentru a da numai câteva nume ale clujenilor implicaţi în organizarea Festivalului. Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, poetul şi epigramistul George Corbu, dar şi vicepreşedinţii Mihai Sălcuţan şi Petre Gigea-Gorun au întărit prin prezenţa lor seriozitatea cu care a fost organizată întâlnirea epigramiştilor la Cluj.

La „Eterna epigramă”, aflată la a XXIII-a ediţie la Cluj au fost şi elevii epigramişti însoţiţi de profesorul lor Ioan Vlad. Au venit din localitatea Cinciş-Cerna, judeţul Hunedoara. Iată epigrame compuse de ei:

Curat-murdar
În viaţă, câteodată, necuratul
Îşi vâră coada-n lucruri clare
Şi-aşa ne învrăjbeşte pe-unul cu-altul
Încât toate devin curat-murdare.
(Sorin Stroia, clasa a VI-a)

Curat-murdar
De intri în politică curat –

– Un lucru ce se-ntâmplă foarte rar –
Îţi schimbi partidul şi eşti avansat
… Dar sigur vei ieşi murdar!
(Raul Florea, clasa a VI-a)

Iar Irina Păcurar din clasa a doua, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Cluj, fiica epigramistului Radu Păcurar a recitat epigrama :

Spovedania unui copil
Nu mai pot să mai amân
Să mă laud la monah
C-am bătut rău un bătrân
Într-un parc retras… la şah!

Alătur scrierile mele celor ale copiilor, în speranţa că ei vor avea în continuare plăcerea de a descoperi noi poante şi vor compune şi alte epigrame, poate mai bune ca ale mele.

În umbra lui Caragiale
În Ploieşti dac-am trăit,
De umor m-am molipsit,
De-i eram contemporană
… Eram şi republicană!

Libertatea cuvântului
Statul te taxează bine,
Îţi ia pielea de pe tine
Fericit eşti că măcar
Poţi să strigi: „curat-murdar!”

Discursul unui candidat
Chiar din primele cuvinte
Zic: e sincer, nu mă minte,
Hotărât e să pornească
… Şi să se căpătuiască!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: