Iubirea o-mpart cu-un amic

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Gentiana Groza

Gabriela Genţiana Groza

Toţi copiii, poate cu unele excepţii, se simt bine în vacanţă atunci când se pot juca împreună. Uneori, însă, soarele face exces de zel şi trimite mai multă căldură decât pot ei suporta şi atunci trebuie să mai stea şi în casă. La televizor sau la calculator… Cu toate consecinţele negative de care se tot glăsuieşte. Rămân singuri acasă, mai cu seamă în familia în care părinţii sunt la lucru, pentru dobândirea celor utile traiului cotidian. Şi fiindcă soluţii se găsesc atunci când vor şi mai cu seamă dacă pot, nepoţii pleacă pentru o vreme la bunici la ţară sau sunt trimişi în tabără. Melisa, de pildă, este plecată pentru câteva zile la Mărişel, judeţul Cluj, în tabăra Ascor organizată de Mitropolie. Într-un decor montan revigorant, ea participă alături de cei de seama ei, sosiţi din alte localităţi, la activităţi desfăşurate în aerul ozonat dătător de sănătate. Participă la ateliere de creaţie în care se descoperă aptitudini sau talente şi la programul duhovnicesc menit să îi dea un spor de tărie sufletească.

Alexandra_Tania_Andrea_Zara

Pe prietenele ei, Alexandra, Tania şi Andreea, le-am întâlnit zilele acestea la Cluj. Ah, am uitat-o pe Zara, căţeluşa care astă iarnă avea o blăniţă albă demnă de o prinţesă… Tania şi Alexandra i-au schimbat look-ul de voie, de nevoie… ZaraAu dus-o la ,,coaforul pentru canide’’. Fiindcă micuţa Zara ar putea fi ,,cercetată’’ de vreo căpuşă vampiriţă care iubeşte nespus de mult trupul ei frumos acoperit de părul lung al vestmântului ei princiar!…

Şi astfel a trebuit să fie tunsă cât mai scurt posibil, iar baia zilnică e obligatorie… Zara e jucăuşă, e drept, dar prezenţa ei în casă necesită o grijă deosebită. Alţi confraţi de-ai ei sunt lăsaţi de izbelişte pe stradă, şi se ştie câte întâmplări nefericite au loc uneori din pricina nepăsării celor care îi alungă să-şi ducă traiul în lume, în condiţii necâineşti. Ca în poezia:

Lăbuş

Desen de Oana RatiuLăbuş sunt, un câine,
Viaţa mea este
O-ntreagă poveste
În care-am luptat
Pentru-o pâine.

Crescuţi cu iubire
De mama, noi, fraţii
Cei albi sau pătaţii
Mâncam şi dormeam
În neştire.

În trântă, în joacă,
La umbră, la soare,
În somn şi visare,
Lăsam ziua toată
Să treacă.

În curtea cea mare
Cu pui de găină
Şi-o raţă străină
Era pentru câine
Doar soare.

Grădina şi poarta
Căsuţa-am păzit,
Pe hoţi i-am gonit,
C-aşa e a câinelui
Soarta.

Lătram chiar deodat’
Pe cinci voci, dar, vai,
Într-o zi de mai
Stăpâna , de suflet
M-a dat.

Dar noua stăpână
Zgârcită, haină,
Nu-mi da nici de cină,
Atâta era
De hapsână.

Pe uliţi, năuc,
Aşa, nemâncat,
În lume-am plecat
Gândind: încotro
S-o apuc?

Atunci, o fetiţă
Brunetă, frumoasă,
M-a luat drăgăstoasă
La casa cu gard
Şi portiţă.

Eu frica-am învins,
Duios am privit
Şi am mulţumit,
Uşor cu lăbuţa
Am prins.

Şi pot să vă zic
Că sunt, în sfârşit,
Oricând fericit
Iubirea s-o-mpart
C-un amic.

(Poezie din volumul „Papucul păpuşii”, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001, ilustraţii Oana Raţiu.)

cu Zara

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: