Se-ntorc la şcoală

de Gabriela Genţiana GROZA

Copiii se joacă încă, bucuroşi că sunt chemaţi în bănci puţin mai târziu, în miez de Răpciune. Berzele şi-au schimbat domiciliul, zburând în ţările calde, unde sunt aşteptate de alţi pământeni. Rândunelele se pregătesc şi ele să plece. Strugurii care sunt atât de aromitori anul acesta sunt tescuiţi. Se vor transforma în licoare, dulce – must – şi apoi în vinul ameţitor… Arborii au alt aspect, anunţând schimbarea anotimpului. Păianjenii ţes mai multă pânză. Insectele se pregătesc pentru trecerea prin frigul iernii. Broscuţele se vor afunda în nămolul bălţii unde vor dormita. Iată brotăcelul din palma lui Teo, vietate de obicei sperioasă, dar  încrezătoare că nu i se va face vreun rău. „La revedere! parcă i se spune. Ai grijă de tine…” Cine ştie câte primejdii îi stau în cale fiinţei fragile… În scurt timp, Teo va merge la grupa mijlocie a grădiniţei. Iris, verişoara lui dragă, va începe şcoala în clasa Zero sau Pregătitoare, ceea ce nu-i puţin lucru.

Prietenii mei liberi până acum, copiii din vecini: Denisa, Daniel şi Maria sunt şi ei gata de şcoală sau grădiniţă. Edina, Emike şi Boghi sunt  fără program de trezit dimineaţa şi orar de şcoală. Până ce va suna clopoţelul, sunt fără grijă. Ce bine e să fii copil!…

Şi totuşi… Aţi putea înţelege că cei despre care am scris aici sunt fără vreo sarcină acasă, în familie. Aflaţi însă că sunt copii harnici, au grijă de lucrurile lor şi chiar îngrijesc animale. Sunt iubiţi de cei din preajmă tocmai fiindcă dovedesc că joaca e joacă iar ajutorul dat părinţilor, pe măsura puterilor lor, e important. Se-ntorc prietenii mei liberi la şcoală, se-ntorc cu forţe noi, vin aproape de colegii lor cu care trebuie să relaţioneze. Vin sub supravegherea bunilor dascăli, care au rolul de a-i instrui, de a-i educa, astfel ca aurul cel sfânt al ţării, noua generaţie, să ducă mai departe devenirea noastră ca ţară demnă  şi liberă, în corul naţiunilor civilizate ale lumii.