Ziua aceea [În ziua aceea / când te-am revăzut]

tarm de Atlantic_foto_Amza

de Mirel GIURGIU

În ziua aceea
când te-am revăzut
înveşmântată-n negru

naufragiind pe-o insula misterioasă
plină de culori îmbătate-n reverii
galben-albastre înnobilate-n majestuosul violet,
din cerul deodată deschis
ciorchini de lumini
risipeau în taină
vaerul din mine…

În ziua aceea
când te-am întâlnit
stâncile se preschimbau în ape iuţi de munte
iar lutul meu din trup,
în floare dădea –
de dorul tău crescut în mine…

Tot în ziua aceea
mai mult amuţeam
decât vorbeam,
adulcitor simţeam
cum piatra de pe inima
sfinţită-n lacrimă,
nu mai durea,
curgea încet cu tine,
bătând poteci colorate
printre arborii dendritelor din mine…

Din ziua aceea
când vedeam grădini cu tine –
case şi străzi se umpleau de zâmbetul tău –
curcubee nesfârşite îmi chemau norocul –
de vedeam cum din vremelnicii diurne –
magnolii de zile creşteau cu miile
să-ţi mângâie cu ramul lor obrajii.

Sub pleoapa ta senină locuiam
departe de talazurile lumii înverşunate,
simţeam cum pentru întâia oară,
cu universul tot şi chiar cu mine însumi
mă-mpăcam…
Miezul nerostitelor cuvinte
în noua carte a vieţii cu tine îl dospeam,
şi nu mai ştiu dacă plângeam, râdeam,
sau snopi de primăveri
pe câmpurile verzi îngrămădeam…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: