Poate… (91)

padure_foto_Adrian Pop_6

de Iulian PATCA

Uneori în ceasul de veghe, târziu,
mai am ezitări şi-ndoială,
dar nu ştiu, iubito, nu ştiu
dacă şi memoria ta te înşală.

Poate am fost doar un vis trecător
destrămat brusc în zorii cu lună,
poate te-ai amuzat doar de un nor
pe care-am navigat cândva împreună.

Poate-am fost doar un drum de speranţă
risipită de o eroare fatală,
în care amândoi eram la distanţă
ca polii adverşi în haine de gală.

În credinţa mea oarbă, naivă,
poate am iubit doar o idee,
o iluzie, o închipuire tardivă
ce purtau numele tău de femeie.

Poate n-ai fost ceea ce am crezut,
poate ai fost doar o viziune bolnavă,
şi-n suflet mi-ai pus de la început
un tonic trufaş cu pelin şi otravă.

Şi totuşi, iubito, eşti atât de reală
şi-atât de vie-i amintirea ta,
că-n secoli de ezitări şi-ndoială
nu voi avea puterea de a te uita!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: