„VĂ DORIM SĂ EŞIM ÎNVINGĂTORI!”

Finteusu Mare_2012

de Angela Monica JUCAN

Cine ştie câte ceva despre Finteuşu Mare ştie şi că este dintotdeauna sat românesc. Ce monument de trăire înseamnă asta e imposibil să ne imaginăm acum – câtă statornicie, câtă răbdare, încumetare, stăruinţă, cât sacrificiu s-au consumat, câtă primejdie s-a înfruntat cu mirabilă vrednicie ca legătura dintre strămoşi şi urmaşi să nu se desfacă şi celor de mâine, cu toată sărăcia din colibă, să le rămână un loc sub soare şi un  nume. Sigur că satul e românesc pentru că locuitorii lui sunt români şi vorbesc limba română. Însă pentru menţinerea identităţii şi a limbii (de fapt, nu se poate una fără alta) într-un ţinut înjugat atâta amar de vreme la un regat sau la un imperiu – după mersul politicii – care nu ar fi avut drept asupra lui, dar l-au stăpânit prin vicleşug, abuziv şi opresiv, e nevoie de întreţinerea parei conştiinţei de neam. Şi, în această vatră românească – Finteuşu Mare –, fiecare generaţie, fiecare familie, fiecare ins a pus cel puţin câte o surcea, încât românitatea a fost pregnantă şi activă în toată durata existenţei acestor oameni aici, chiar dacă a fost nevoie şi le-a fost în fire să se situeze mai mult în defensivă.

O asemenea prezenţă într-o conjunctură cardinală şi prezenţă promptă alături de semeni ajunşi la mâna unei justiţii injuste au avut finteuşenii în timpul procesului memorandiştilor, când au trimis, probabil prin telegraf, o scrisoare de solidarizare cu fruntaşii Partidului Naţional Român din Transilvania imediat după începerea procesului lor[1]. Textul – datat pe stil nou: 10 mai 1894 şi publicat trei zile mai târziu (duminică, 13 mai) la Sibiu, în „Tribuna”[2], an. 11, nr. 89, p. 354 – este concis, dar comunică tot ce trebuie şi neechivoc:

La Lupta în care aţi întrat rugăm pe Dumnezeul dreptăţii să vă dee tărie sufletească, curagiu întru toate, consimţind cu d-voastră vă dorim să eşim învingători!
Întreg poporul român din Finteuşul-mare

Impresionant. Voi aţi intrat în luptă, pentru voi ne rugăm, împărtăşim credinţa şi dorinţa şi dorim (vouă) să ieşim (voi, cu noi, cu tot) învingători. În numai câteva cuvinte, sunt pronunţate răspicat asentimentul şi adeziunea, ştiinţa că acesta este adevărul, unitatea de credinţă, de voinţă, de preocupări, angajarea în temerara întreprindere a actului memorandist, susţinerea emoţională a celor care sunt cu un pas mai în faţă. De altfel, în finalul „procesului”, dr. Ioan Raţiu va spune acelaşi lucru: „Ca persoane particulare, nu avem ce căuta înaintea acestei curţi cu juraţi, fiindcă noi am lucrat numai ca mandatari ai poporului român […]”.

Gestul finteuşenilor indică şi acum, după mai mult de un secol şi peste secole, de-acum încolo, faptul că ei erau la curent cu evenimentele şi luau atitudine faţă de ele. Presa românească ajungea în satul lor prin abonamentele puţinilor intelectuali locali, iar ei se îngrijeau ca satul să fie informat despre ce se întâmplă; ştirile erau dezbătute în comunitate, oamenii aveau o poziţie faţă de ele şi nu dădeau înapoi de la a şi-o afirma deschis, expunându-se cu bună ştiinţă la riscuri enorme (o arestare – care îi păştea – nu-i doar o sechestrare a celui în cauză: în urma ei, rămâne multă îngrijorare acasă, rămâne povară, sunt copii rămaşi fără tată, soţii ori bătrâni fără ajutor, sunt lacrimi, mestecat amar şi un stigmat de purtat – nu printre consăteni, ci în faţa celor străini de acest neam), fiindcă nu se putea ca, deşi la mulţi kilometri distanţă, ei să nu se constituie în aproapele reprezentanţilor lor, pe-un gând cu acelaşi Ioan Raţiu care tot atunci avea să declare fără înconjur: „Nevinovaţi suntem, dar dumneavoastră stăpâni sunteţi pe individualitatea noastră fizică, nu însă şi pe conştiinţa noastră, care în această cauză este conştiinţa naţională a poporului român”.

Totul e prins foarte clar în această scrisoare: ortodoxia nativă şi indestructibilă a finteuşenilor, trăsăturile lor morale, disponibilitatea sufletească şi felul „nepractic” de a gândi.

Nu se mai poate şti acum a cui va fi fost iniţiativa compunerii scrisorii. Dar dacă ideea ar fi putut veni de la oricare sătean, poate neumblat pe la şcoală, redactarea şi scrierea efectivă nu puteau aparţine decât preotului sau învăţătorului.

Din păcate, despre preoţii Finteuşului nu am găsit decât informaţii sumare. Cert este că preotul din 1894 a fost din familia Dragoş – pr. Ştefan Dragoş, în acea perioadă –, familie care, începând cu anul 1871, a dat preoţi care au păstorit satul timp de 110 ani, veghind şi la viaţa laică a comunităţii şi punându-se în primejdia evenimentelor pentru apărarea demnităţii româneşti şi pentru favorizarea, pe cât se putea atunci, a împlinirii voii românilor – ceea ce ne face să credem că preotul n-a stat deoparte nici când s-a scris textul în susţinerea semnatarilor Memorandului.

Dar autorul putea fi la fel de bine tânărul, atunci, Gavril Bogdan care tocmai obţinuse în acel an, prin concurs, postul de învăţător în satul lui natal. El s-a născut în Finteuşu Mare la 4 august 1871 şi este primul învăţător calificat din istoria acestui sat. A urmat cursurile preparandiale din Sibiu, pe care le-a absolvit în 1893. A fost unul din primii doi astrişti din localitate, a fost director al şcolii, a fost unul din cei trei întemeietori ai nemaipomenitului cor al satului, a lăsat în manuscris o istorie a învăţământului de aici etc., etc., de aceea nu-l vedem nici pe el străin de ideea de a se trimite scrisoarea sau neimplicat în elaborarea ei, mai ales că studiase la Sibiu, unde apărea „Tribuna” şi e foarte posibil să fi avut legături cu redacţia sau pur şi simplu să fi rămas cititor fidel al acestei publicaţii.

Să fi fost părintele Ştefan Dragoş, să fi fost învăţătorul Gavril Bogdan cel care a purtat peniţa pe hârtie sau a conceput mesajul, ori vor fi alcătuit împreună textul – este puţin important să aflăm. Esenţial e că întreg poporul român din Finteuşu Mare a fost de acord şi şi-a asumat răspunderea şi riscul, punând mai presus de securitatea individuală trimiterea unui semn cald de solidaritate şi de împreunăsimţire (consimţind– zice-n telegramă) cu cei aflaţi în prima linie a bătăliei pentru viitorul Neamului Românesc şi a unui semn, pe cât de ideal şi el, pe atât de real, al mobilizării personale şi obşteşti în această luptă dreaptă. Cine ştie câte asemenea gesturi nemaiţinute minte (ca fiind fapte considerate în firea lucrurilor, nu extraordinare) şi nici în documente n-au fost consemnate, ori documentele s-au pierdut vor fi fost în lungul timpului. Însă, cu siguranţă, ele se găsesc scrise în arhivele şi ideale, şi obiective, şi absolute ale lui Dumnezeu.


[1] Procesul a început la 7 mai 1894 n. (stil vechi: 25 aprilie) şi a durat până în 25 mai (13 mai v.).

[2] „Tribuna” din Sibiu a avut trimis special la Cluj în zilele procesului (ca şi „Gazeta Transilvaniei” din Braşov, „Dreptatea” din Timişoara, principalele periodice din Bucureşti, plus corespondenţii publicaţiilor din străinătate).

One Response to „VĂ DORIM SĂ EŞIM ÎNVINGĂTORI!”

  1. Dr.Mirel Giurgiu spune:

    „Quosque tandem abutere patientia nostra.”.?

    Impresionanta pe cat de necesara aceasta „impreunasimtire”(impreunare simtitoare plina de bunul simt al limbii romanesti) -a celor de jos cu cei de sus-a poporului cu elitele-a romanilor din Finteus cu romanii din toata tara….Pe masura ce citim textul doamnei Jucan ne vin in minte cuvinte tot mai rar folosite azi :patriotism-solidaritate-victorie-invigatori-romanism,constiinta ,alteritate,generozitate,bine colectiv.,libertate, etc.. -Cuvinte pe care le asez sub o syntagma pe care aici printre straini ,o aud rostita adesea de pe piedestatul monumentelor ,la umbra crucilor eroilor cazuti in razboaie mondiale,dintre care numaram destui romani:”devoir de memoire”-„datorie de memorie”- o syntagma ce se cere a ramane treaza in constiinta colectiva a neamului romanesc..
    Citandu-l pe Ioan Ratiu cu acea minunata asertiune ,ne innobilati simtirea romaneasca-ardeleneasca -de care iata ca finteusenii ,calauziti de un preot si un invatator,s-au impresionat sfidand puterea vremii:
    „Nevinovati suntem,dar dumneavoastra stapani sunteti pe individualitatea noastra fizica,nu insa si pe constiinta noastra,care in aceasta cauza este constiinta nationala a poporului roman”-Ioan Ratiu citat de doamna Angela Jucan..Poate ca simtiti ca si mine ,domnilor cititori,nevoia de-a apela la constiinta nationala in orice imprejurari care au atingere cu demnitatea romanului ,ori de cate ori este ea calcata in picioare de cei din afara sau cei dinlautrul tarii-cum se intampla atat de des astazi ,cand politicienii suspusi-abuzeaza de prerogativele lor spre a manipula constiinte domnilor ,in vederea atingerii unor finalitati electorale-doar suntem in campanie nu-i asa…?Citind articolul doameni Jucan in care se mentioneaza rolul intelectualului in trezirea constiintei demnitatii nationale-nu ma pot opri de a ma intreba si va rog si pe dumneavoastra sa va intrebati si daca puiteti sa si raspundeti acestor nelinisti aservite cotidianului romanesc:Unde sunt intelectualii nostri..?Unde e angajamentul lor pentru asanarea vietii sociale de la noi ,in vederea cuceririi mult doritei bunastari materiale..?De ce sufera dansii de pasivitate in fata demagogiei..?De ce se lasa si ne lasa ,a fi condusi de niste semidocti needucati care si-au facut loc cu coatele in parlament,in senat ,in guvern ,peste tot pe unde li se pare ca pot extorca avere si putere…?De ce nu ies in Agora sa-si afirme opiniile..?De ce nu se folosesc de mass-media pentru a activa sfanta memorie ,deodata cu trezirea constiintei de grup pentru ca romanul sa duca o viata demna in tara lui …?
    Ne-am eliberat cu sacrificii de exploatare straina ,dar ne complacem iresponsabil , condamnabil de indiferenti la tutela demagogiei mitocanesti de trista sorginte romana…Pana cand domnilor…?
    Mirel Giurgiu
    Frankenthal -Germania

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: