Rugă [Din câte vorbe nerostite]

Foto_Amza Jucan

de Mirel GIURGIU

Din câte vorbe nerostite,
mult mai multe sunt gândite,
convertite

într-o mie de trăiri,
de vise-n pulberi de speranţă cristalină,
de nostalgii cu care inima în ritmul lor suspină…

Ce oare mai pot să cer
de la Domnul nostru ce stă în Cer…?

decât să lase să ne curgă
peste fruntea obosită
de-atâtea gânduri inutile,
de frământări şi profeţii albastre
ce prevestesc în calendare
nesfârşitele dezastre,
să avem parte de limpedele mirul sfânt,
ce-aş vrea s-ajungă, de sus, din Cer,
aicea jos, coboare pe Pământ,
asemeni unui cântec,
când dulce, când duios,
coboare-n mine, chiar aici, unde sufăr şi unde cânt,
aici topească-se în rugă,
printre valuri, printre stânci,
aici unde lucrăm şi suferim pe brânci,
topească muntele de-amar,
ne dăruiască o clipă, o zi, un an, de strălucitor cristal,
lumine-mi grotele adânci,
săpate-n mine şi-n pământ,
lumine-se pe fruntea-mi,
limpedele, mirul sfânt,
coborâtor din spaţii,
pe aripi îngereşti răsfrânt,
preschimbe-mi piatra ce-o port demult
în adâncul întunecos sângerând în mine,
stalactită, stalagmită din peşteri negre de tăciune,
în cruce albă, suind la cer,  în rugăciune.
Aici unde sufăr şi unde cânt –
fie,
„precum în Cer aşa şi pe Pământ”.

2 Responses to Rugă [Din câte vorbe nerostite]

  1. CRISTI spune:

    buna trec peste introducere, poezia RUGA pare ceva deosebit , cred ca poate a fost o sclipire in ciurul cautatorului de aur de pe valea poeziei romane cu admiratie cristi

  2. Mirel Giurgiu -Georg spune:

    Ce e buna…? Poezia ? Mierea..? Ziua ..?Noaptea?

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: