TEIUL CARE PLÂNGE

Basesti_Teiul Unirii

de prof. Traian RUS,
Vicepreşedinte A. C. BODAVA

Se apropie 1 Decembrie 2012. Gândurile noastre se îndreaptă iarăşi spre Băseşti, satul foarte drag mie, pe bună dreptate numit „Mica Romă” de la poalele Codrului.

S-a întâmplat ca unul dintre drumurile mele din ultima vreme să mă mai ducă o dată la Băseşti. Am avut un oaspete drag la muzeul satului din Oarţa de Sus, un student de la secţia de Etnologie a Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai, Răzvan Roşu. A venit trimis de prof. univ. Viorel Rogoz, nume de marcă al culturii contemporane, fiu al Ţării Codrului, pentru a susţine un recital în faţa orţenilor şi apoi un curs de etnomuzicologie în faţa studenţilor de la Universitatea de Nord din Baia Mare. Răzvan este un rapsod popular de excepţie şi a uimit asistenţa prin repertoriul său ales din straturi foarte vechi ale etosului din Ţara Moţilor şi mai ales prin gama largă de instrumente populare la care cântă. Acest „ultim tulnicar din România”, bursier al Universităţii din Tubingen, va deveni de bună seama un nume al folclorului românesc. Pentru specialişti a devenit deja. Iar mie mi-a căzut la suflet.

Am obiceiul ca unor asemenea oaspeţi să le prezint cât mai multe „repere” istorice din satele codreneşti. I-am prezentat oaspetelui meu noua mănăstire care se ctitoreşte la Ciutruci de către Î.P.S. Andrei, mitropolitul nostru, Necropola Tumulară de la Toagul Nemţilor – Holmuri cu cele 31 de morminte-piramide ale regilor locali, celebrul sanctuar din epoca bronzului de la Viile Botii, unic în lume, păstrător al unor comori fabuloase, muzeul satului Oarţa de Sus, primul muzeu al satului codrenesc. Apoi, „Mica Romă”.

2

Băseştiul ne-a întâmpinat cu o vreme mohorâtă, cu ploaie şi noroi. Apoi s-au mohorât treptat şi sufletele noastre. Am vrut să-l duc pe Răzvan la casa memorială George Pop de Băseşti, dar muzeul era închis. Custodele era plecat la Baia Mare, cu chei cu tot. Am renunţat şi ne-am mulţumit cu o fotografie făcută din exterior, apoi ne-am îndreptat spre mănăstirea greco-catolică. Nici acolo nu era ţipenie de om. Biserica era închisă şi singura mea „salvare” mai era „Teiul Unirii” din vârful dealului. Am ajuns lângă el şi tristeţea noastră s-a transformat în durere: teiul parcă plângea! Frunzele îi căzuseră. Sub el au năpădit buruienile şi tufişurile. O parte din crengi i s-au uscat. „Teiul Unirii” , acest falnic copac secular era grav bolnav. Şi foarte, foarte trist.

I-am explicat lui Bogdan faptul că sub el se întâlneau fruntaşii românilor ardeleni, cei care i-au dezrobit şi condus spre visul lor secular, „Unirea cea Mare”. Şi „badea” George Pop de Băseşti, şi părintele Vasile Lucaciu, „Leul de la Şişeşti”, şi dr. Ioan Raţiu, dr. Teodor Mihali, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Coroianu, Ştefan Cicio Pop şi toţi ceilalţi. Acolo, la umbra falnicului tei s-au sfătuit. Acolo au luat marile decizii care i-au condus la victorie. Acolo s-au „dospit” iniţiativele care au împlinit destinul neamului nostru. Iar teiul i-a primit cu drag şi i-a protejat de fiecare dată. Era de bună seamă mândru şi arăta din ce în ce mai falnic.

Tânărul meu prieten a devenit extrem de curios:

– Domnule profesor, vă rog să-mi povestiţi despre aceşti apostoli ai neamului nostru şi mai ales despre George Pop de Băseşti.

– Dragul meu, viaţa şi activitatea tribunului de la Băseşti nu încap între coperţile unei cărţi. Pot doar să-ţi dau câteva repere.

Am uitat apoi de ploaia sâcâitoare şi de vântul care ne ardea obrajii şi i-am relatat pe scurt povestea acestui om extraordinar. Acolo, sub tei, parcă eram şi noi ocrotiţi şi, odată cu povestea, copacul emana căldură. I-am vorbit lui Răzvan despre studii, despre cariera politică şi administrativă, despre activitatea în parlamentul de la Budapesta. Despre Memorandum. Despre închisori. Despre crâncenele sale bătălii electorale. Despre gospodarul George Pop de Băseşti. Despre activitatea depusă în fruntea Partidului Naţional Român.

– Domnule profesor, o viaţă de o asemenea intensitate este peste puterile unui om de rând!

– George Pop n-a fost un om de rând. Dumnezeu i-a dat un mare rol, dar şi puterea necesară pentru a-l putea juca. El era prezent peste tot şi implicat în tot ceea ce

3

se întâmpla în Ardeal în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în primele două decenii ale celui de-al XX-lea. În activitatea politică, în şcoală, în biserică, în cultură, în economie.

– Dar despre Unire ? Cu Unirea cum a fost ?

– Prefer să mergem la mormântul familiei George Pop şi să continuăm acolo „povestea” noastră.

– Plecăm, dar cu teiul cum rămâne ? Chiar nimeni nu-l va lua în îngrijire ? Va trăi în continuare aici, atât de singur şi de trist ? Mi-e frică că o să moară. Eu ştiu că şi copacii au nevoie de dragoste. Că au simţuri. Savanţii au demonstrat aceste lucruri!

– Dragul meu, tot ceea ce pot face este să-i spun strigătul. Poate că vizita noastră să-i mai fi îndulcit existenţa.

– Am plecat amândoi cu sufletele grele. Răzvan avea ochii în lacrimi. Ploaia ne biciuia în continuare şi, pe drumul spre cimitir, am simţit nevoia să-l previn pe prietenul meu că mai are de îndurat. Când am ajuns la mormântul familiei, nici măcar n-am putut citi epitafurile de pe obeliscuri. Eram între bălării. Totul era ud şi trist. Gardul nevopsit este pe cale să se dărâme. Revolta ne-a cuprins din nou.

– Spuneaţi, domnule profesor, că venim în „Mica Romă” de la poalele Codrului. Nu credeţi că am greşit adresa?

– Nu, Răzvane, aşa ne cinstim noi eroii. Parcă suntem un popor blestemat. Ne batem joc de ceea ce avem mai scump. Mai bine să reluăm povestea!

I-am povestit despre 1 Decembrie 1918. George Pop de Băseşti a fost preşedintele Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. A avut imensa bucurie de a proclama unirea pentru care şi-a jertfit viaţa. Pe piatra funerară sunt înscrise celebrele cuvinte din Sfânta Scriptură pe care le rostise în faţa Marelui Sfat Naţional: „Acum slobozeşte, Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut mântuirea Neamului meu”. I-am descris apoi modul în care a fost înmormântat sub gloanţele duşmanului. Şi l-am asigurat că a murit fericit şi liniştit. Garda Naţională îl apăra, iar armata română era foarte aproape de Băseşti. Apoi am simţit nevoia să alung din prea multa tristeţe a tânărului moţ, prezentându-i un episod mai „vesel” din viaţa lui badea George. Când viitorii săi socri, foarte bogaţi, au venit la Băseşti „pe vedere”, pentru a-l cunoaşte pe viitorul ginere, acesta a găsit o cale să-i impresioneze: s-a înţeles cu consătenii săi ca a doua zi de dimineaţă să-şi trimită vitele la păşune împreună cu ale sale

4

şi când oaspeţii au fost invitaţi să-i vadă ciurda de vaci, aceştia au rămas foarte impresionaţi. I-am povestit apoi că preocupările mele de cercetare a istoriei locale m-au condus spre o descoperire surprinzătoare: George Pop mai are urmaşi de sânge! Nu cred că intenţia mi-a reuşit, Răzvan a rămas la fel de trist.

Timpul a trecut pe neaşteptate şi am fost nevoiţi să ne întoarcem. Răzvan mi-a mai spus doar atât: „Domnule profesor, aici, la Băseşti, ar trebui să ne adunăm cu miile în fiecare an pentru a ne exprima recunoştinţa şi respectul. Ca la Ţebea. Ar trebui să transformăm aceste locuri într-o Mecca a românilor”. Nu i-am mai răspuns. I-am promis doar că o să-i trimit Imnul lui George Pop şi frumoasele poezii pe care le-au închinat la acest mormânt Octavian Goga şi Petre Dulfu.

IMN

Dedicaţie lui G. Pop de Băseşti
de ALEXANDRU CEAUŞIANU

Din zări mohorâte ţâşneşte cuvântul:
„Ridică-te, neam vitregit de destin –
În tine-i puterea, al tău e pământul
Şi-i vremea să scapi de sub jugul strein.”

Prooroc al dreptăţii, străjer fără teamă,
Povaţa ta dârză – lumină de far;
Iar inima-ţi caldă şi fără prihană
Ne-a fost vin şi pâine din chivot de-altar.

Şi sfînt ţi-a fost gîndul când după potopul
De sânge, urmase triumful deplin:
„Acum sloboade, Părinte, pe robul,
Căci ochii-mi văzură minunea, Amin!

Se apropie 1 Decembrie şi gândurile noastre se îndreaptă din nou spre Băseşti…

Oarţa de Sus, 21 noiembrie 2012

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: