Cântul alb

foto1_Adrian Pop

de Mirel GIURGIU

Un cântec alb mă-nvăluie pe-afară,
O pace şi-o-ntristare semeaţă de-nceputuri,
Mă duc cu gândul la ierni de-odinioară,
Când morile cereşti cerneau ca pe-o faină,
Din coşurile ’nalte, zăpezi lucind în tină.

Un cântec alb îmi vine de departe
Cu stele rătăcite în zăpadă
Ascult discursul iernii-nsângerate
Tot năzuind la fulgii ce-or să cadă.

Un cântec alb domină şi ziduri, şi morminte
Dansând printre coline şi ramuri din livadă,
Disipă rugi pe turnuri şi-n văi pustii colinde.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: