„Azi o vedem”… şi e!

Ioana Dragota_1

Ioana Dragota

IOANA ADELINA DRAGOTĂ, născută ULICI. 22 mai 1959, Rona de Jos – 22 ianuarie 2013, Cluj-Napoca (în spital). Fiica lui Petru, tehnician veterinar, şi a învăţătoarei Maria. Soţia avocatului Emilian Dragotă (decedat în anul 2009). Mama a doi băieţi: Emilian, licenţiat în psihologie, şi Rareş, student la ISE Cluj-Napoca. Absolventă a Facultăţii de Matematică a Universităţii „Babeş-Bolyai” şi a Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Spiru Haret”. Doctorand în istorie. Bibliotecar, din 1990, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Publicist, prefaţator, editor. Redactor şi membru mulţi ani în colectivul redacţional al revistei „Bibliotheca septentrionalis”. Redactor-şef adjunct, în anii 2008-2009, al revistei „Familia română”, ambele editate de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Autoare a volumului „«Revista catolică» a lui Vasile Lucaciu”, coordonat de prof. Teodor Ardelean, şi a numeroase articole de specialitate şi pe alte teme.
Ioana Dragota_2

Ioana Dragota

Să scrii despre Ioana la trecut! Imposibil şi, oricum, ar fi inexact. Numai în Bibliotecă, unde ştim noi cel mai bine, a lăsat în prezent şi pentru viitor mii de cărţi clasificate, mii de documente catalogate cu răbdare, cu acribie, cu putere de sinteză şi de sistematizare. Ne folosesc acum şi ne vor folosi mâine. Pentru beneficiarii formaţiei ei enciclopedice, informaţiile sau documentele puse la dispoziţe sînt pentru totdeauna piese pe care se poate ridica mai departe cultura şi ştiinţa lor. Îşi continuă traiectul două reviste cărora, la începuturile lor, le-a pus primul condei. Trăiesc ideile ei în zeci de articole publicate. E vie în memoria noastră, a colegilor, cu opiniile ei originale, cu informaţiile de ultimă oră, cu sfaturile generoase şi întotdeauna utile. Rămân rigoarea muncii şi seriozitatea, avangarda şi supleţea minţii – modele pentru totdeauna şi misiune de transmis, de-acum de către noi, celor care vor veni, asumându-şi rostul de bibliotecar. E în spatele multora din punctele de superlativ ale bibliotecii noastre, casă din care pleca târziu, către seară, mai trecând pe la câte un coleg să-i împărtăşească o descoperire, o uimire, o mulţumire, o nemulţumire, să-ntrebe ceva, să-i dea o dovadă de prietenie şi de atenţie. Ori un mesaj pe internet, un link, un text sau doar un icon. Cine poate uita? Cine poate ocoli toate aceste urme persistente? Cum să scrii despre Ioana la trecut?!

Aşteptând în senin pasul în Veşnicie, a hotărât să-şi pună sub secret absolut intimitatea gândurilor şi şi-a făcut curăţenie în calculator, interzicându-şi pe deasupra şi orice nouă apariţie publicistică. Dar nu. Nu s-a putut aşeza în deplin trecut nici aşa. Prezentul şi viitorul s-au dovedit mai puternice decât trecutul sigilat şi a trebuit să afle că există totuşi păstrate câteva texte ale ei şi că ele vor fi publicate. A capitulat atunci în faţa viitorului pe care ştia că avea să-l întâlnească nu peste mult timp în alte dimensiuni, a râs fără frică de moarte şi a exclamat cu un umor crud, acceptând publicarea: „A fost pe când nu se zărea, / Azi o vedem şi nu e”…

Şi nu e? – Stea între bibliotecari vii, nu stea de rocă, lumina emisă va aprinde mereu alte lumini ale spiritului care nu are apus. O permanent întreţinută lumină de veghe şi de priveghere la cunoaşterea umană. Chiar dacă Dumnezeu i-a destinat o preadevreme odihnă.

Somn uşor, Ioana…

Colegii de la Biblioteca Judeţeană
„Petre Dulfu” Baia Mare

Ioana Dragota_3

Ioana Dragota

Anunțuri

2 Responses to „Azi o vedem”… şi e!

  1. Vali Constantinescu spune:

    Am scris acest mesaj pe BIBLOS si ProLIbro.
    M-am gandit sa-l retranscriu si aici.

    Pentru golul imens lasat de IOANA DRAGOTA
    in Lumea Bibliotecarilor.

    Daca veti considera ca mesajul meu e de ajuns pe Biblos si ProLibro, puteti sa-l anulati.

    Vestea a venit ca o lovitura de trasnet !

    Am citit anuntul de cateva ori si nu mi-a venit sa cred.
    Nu se poate !

    Am dorit sa scriu cateva cuvinte, dar nu stiu daca le gasesc pe cele mai potrivite.
    Nu stiu daca voi reusi sa astern cele mai meritate cuvinte pentru acest om deosebit, Ioana Dragota !

    Desi am cunoscut-o pe Ioana Dragota doar de pe Listele de discutii ale Bibliotecarilor si am intalnit-o doar o singura data (martie 2006, la un Simpozion – BCU – Bucuresti ), parca, imi era o adevarata prietena.
    O prietena de demult !

    Acum, cand nu mai este printre noi, constat ca multi o simteau la fel ca si mine, o prietena devotata. Pentru multi era ca o prietena de demult. Te puteai baza pe ea. Asa cum te poti baza pe prietenii adevarati.

    Doamne, de ce trebuie sa ajungem sa scriem dupa, sa vorbim dupa si mai ales sa regretam dupa …
    De ce nu reusim sa ne spunem totul, inainte, mai inainte …

    Simteam ca este ceva in neregula pentru ca nu mai era prezenta la discutii, printre Bibliotecari.
    Ii simteam lipsa.

    I-am mai simtit lipsa si in vara-toamna lui 2011. Atunci i-am scris direct si am intrebat-o ce se intampla.
    S-a bucurat ca i-am scris.
    S-a bucurat ca i-am observat lipsa, ca nu mai scrisese de catva timp,
    ca … ghicisem.
    Avea o problema in familia ei. Atunci, totul, era rezolvabil.

    Apoi, era fericita ca trecuse cu bine peste.
    Cand copiii sunt bine, automat si parintii sunt bine.

    Atunci, am aflat si de moartea sotului, atunci mi-a marturisit ca mai avea cativa ani pana la pensie si-i astepta, spera sa apuce pensia …

    Acum, repet, desi , din nou, i-am simtit lipsa, parca, banuiam ceva,
    totusi, nu i-am mai scris, s-o intreb direct ca in 2011 . . .

    De Anul Nou i-am trimis o Felicitare. Nu mi-a raspuns. Trebuia sa ma gandesc ca e ceva. Nu era in firea ei sa nu raspunda.
    Cat regret !

    Nu puteai sa nu-i simti lipsa.
    Scria foarte des, pe diverse teme,
    intervenea pe toate temele abordate de altii.

    Aborda mereu subiecte noi.
    Te obliga, parca, sa te implici.
    Parca te tragea de maneca, „ce zici de , … cum crezi ca ar trebui … „
    si tot ea era
    Prima care se implica.

    Cate subiecte rare, deosebite a initiat …
    De multe ori, era cam singura. Scria, insista … Dar, nu descuraja, tot continua, revenea.

    Scria corect, frumos, dar si foarte documentat.
    Vedeam clar in orice subiect tratat, o pregatire serioasa.
    Asa cum se spune „venea cu lectia invatata bine”.

    Era un Bibliotecar complet.
    Desi nu a fost de la inceput Bibliotecar, iubea Biblioteca, Bibliotecarul.
    Un adevarat profesionist.

    Cunostea toate „secretele” tuturor serviciilor unei Biblioteci.
    Le cunostea fiindca vroia, fiindca dorea,
    se interesa de toate problemele serviciilor dintr-o Biblioteca.
    Se implica, des si cu folos.

    Pe mine m-a cucerit Ioana Dragota si prin implicarea in clasificare, desi,
    am inteles ca nu aceasta-i era ocupatia zilnica, de la locul de munca.
    Nu numai ca se implica, dar a incercat sa inteleaga bine si corect sistemul CZU,
    sa-i inteleaga aplicarea,
    nu, asa, de la catedra, ci, venind cu exemple, cu incercare de intelegere cat mai corecta,
    ba, mai mult, de rezolvare a anumitor „hibe” ale sistemului,
    cu propuneri noi, originale, cu dorinta de actualizare / modernizare a Clasificarii.

    Am constatat, asa facea cu orice problema profesionala, de orice fel.

    Si multe evenimente culturale erau marcate de Ioana Dragota.

    Evenimente culturale, evenimente legate de Biblioteca, de Carte, sau de alta natura, constituiau si ele o preocupare permanenta.
    Interventiile ei aveau si acea nota de Inedit.

    Ii placea sa scormoneasca, sa caute, dar si gasea ceva nou, deosebit.
    De fiecare data reusea.

    As putea sa dau foarte multe exemple in acest sens.
    Aleg, insa, numai unul care-mi vine rapid in minte, dar, cu totul deosebit, Eminescu, Bibliotecarul, cu Juramantul depus …
    http://www.prolibro.eu/juramantul-depus-de-mihai-eminescu-la-numirea-in-functia-de-director-al-bibliotecii-centrale-din-iasi

    Observ ca multe persoane in acest „In memoriam” arata ca este vorba de un om total, complet din punct de vedere profesional, dar se desprinde si o alta latura, existenta unui adevarat OM.

    Consider ca Ioana Dragota avea aceasta mare si rara INSUSIRE,
    a fi un OM DE CARACTER !

    Desi, asa cum mi-a marturisit cu cativa ani in urma ca este un om temator, totusi,
    nu si-a dezmintit calitatea de OM si mi-a luat apararea intr-un moment greu al vietii mele.
    Si nu pentru ca eram intr-o proasta conjunctura, nu,
    ci numai pentru ca isi dadea seama de un tratament cel putin, curios, aplicat mie,
    si simtea nedreptatea care se facea unui coleg.

    Ea, de acolo, de la sute de KM distanta de Bucuresti, nu putea sta pe margine cand era SI problema breslei, aceasta, cu toate riscurile pe care si le-ar fi atras,
    fiind un om temator, dupa propriile-i cuvinte …

    A vrut sa fie si OM de Caracter !

    Dincolo de profesie unde era deja recunoscuta,
    nu ar mai fi avut nevoie de o alta recunoastere.

    Speram, ca vreodata, sa putem bea o cafea, impreuna.

    Timpul n-a mai avut rabdare !

    Sigur vei insenina si alte chipuri pe acolo pe unde vei fi, Ioana Dragota !
    In inimile colegilor Bibliotecari vei ramane vesnic !

  2. Mirel Giurgiu spune:

    Datorez mult doamnei Ioana Dragota-multumesc in nume personal doamnei Vali Constantinescu pentru precizarile facute-niciodata nu e prea mult sa scrii si sa amintesti despre un adevarat Om de Caracter-de Omenie-plin de Cumsecadenie -Profesionist dedicat meseriei..etc..
    Am scris la aflarea vestii stupefiante a disparitiei ..si voi mai scrie despre cea care, pentru multi dintre noi a fost o Doamna a Cartii-Ioana Dragota..
    Domnul s-o odihneasca in pace.!

    Dr.Mirel Giurgiu
    Kehl-Germania

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: