Drumurile (2)
de Mihai LITINSCHI
Nivelul de siguranţă de pe drumurile suedeze este realizat printr-un sistem de semnalizare şi avertizare situat deasupra tuturor celorlalte pe care le-am putut observa în Europa şi e obţinut, bineînţeles, cu costuri apreciabile. În primul rând, indicarea rutelor, localităţilor, obiectivelor turistice se face în mod repetat şi foarte vizibil, pentru a evita confuziile şi, implicit, abaterea nedorită de la traseu, lucru care naşte nervozitate şi consum suplimentar de combustibil. „Ochii de pisică” pentru partea dreaptă sunt dubli, pentru stânga – simpli, ca să nu încurci direcţia de mers. Ei sunt fosforescent-albi în mod obişnuit, dar sunt coloraţi când urmează intersecţia cu o şosea laterală, cu o cale de acces dintr-o casă aflată lângă drum sau un alt reper important ce ar putea genera insecuritate. Din 50 în 50 de metri, nişte stâlpi de plastic de cca 2 metri, dotaţi cu plăcuţă reflectorizantă roşie, marchează marginea şoselei, ca să fie observaţi şi când apa sau zăpada acoperă drumul. La intersecţia căilor rutiere principale există fie treceri de nivel, fie sensuri giratorii, care evită în mare măsură evenimentele nedorite. Vitezele sunt moderate: 120 km pe autostradă, 90 – pe celelalte şosele, 70 – prin localităţi şi doar 30 în porţiuni speciale – şcoli, grădiniţe, aziluri, spitale etc. Dacă se trece cu vederea, să zicem, depăşirea cu 5 km a vitezei pe autostradă, acelaşi lucru făcut cu numai un kilometru în plus în zona de restricţie de 30 km se pedepseşte cu reţinerea permisului. În week-end sau în zilele de sărbătoare, parcările cu plată sunt gratuite pe tot teritoriul, dar ocuparea unui loc care nu este menţionat ca spaţiu de parcare se amendează drastic, aşa că este exclus să vezi maşini pe trotuare, pe spaţii verzi sau altundeva aiurea. Spălătoriile de maşini nu sunt foarte solicitate, pentru că, indiferent de anotimp şi starea vremii, autovehiculele nu se prea murdăresc, dată fiind datoria zilnică a celor de la întreţinere de a menţine drumurile curate; sunt plătite special echipe de lucrători, angajate de obicei din rândurile imigranţilor şomeri, care adună de pe marginea drumurilor eventuale obiecte sau gunoaie aruncate de vizitatorii străini, căci grija pentru mediu a autohtonilor nu se împacă cu asemenea porniri. Cât pentru parbrizele stropite în zilele cu ceaţă sau ploaie, există în toate benzinăriile o perie şi o găleată cu detergent cu care te poţi autoservi gratuit. Marile magazine sunt dotate cu un număr apreciabil de locuri de parcare, calculat la un număr maxim de vizitatori, astfel că am văzut un magazin extrem de solicitat, la Ullared, o localitate din sudul ţării, dispunând de o parcare cu aproximativ 12000 de locuri, încât, în zilele de mare afluenţă, împrejurimile dădeau mai mult impresia unui uriaş târg de automobile decât unei parcări.
Reflectam, cu mâhnire şi jenă, când scriam despre reţeaua şi stâlpii de inox, ca şi despre alte dotări de pe şoselele suedeze, la precedentele petrecute pe drumurile româneşti: cât ar fi rămas la locul lor la noi şi câtă tevatură ar fi produs sustragerea şi plasarea lor la firme dubioase de preluare a fierului vechi? Ca să nu mai vorbesc de cel mai elementar gest de bun simţ al şoferului profesionist sau amator suedez: în lunile cât am vizitat această ţară, nu am auzit un singur claxon să-şi manifeste sonoritatea nerăbdătoare sau agresivă atât în localităţi, cât şi în afara lor. Aş fi putut crede că maşinile localnicilor nu au claxoane.
Suedia, dec. 2012
e-Bibliotheca septentrionalis 