POET TERRIAN

de  George FILIP

ştiu nişte oameni care mă iubesc
când trec prin târguri se ţin scai de mine
parc-aş cădea din carul îngeresc
să le stropesc polenuri pe destine

dar ştiu şi semeni ce privesc pieziş
îşi mângâie jungherul  –  de mai taie
acelora  şi eu le pun – furiş
boabe de somn – la cina din tigaie

ştiu nişte lume care se închină
cu două mâini, spre mândrul lumii soare
şi-i văd şi pe-alţii-n balta lor meschină;
atunci îmi frâng condeiul şi mă doare

dar ştiu imense fluvii de credinţă
care ridică-n slăvi eterne cânturi
acestea-s peste lume o sentinţă:
veni-Va un Poet – din patru vânturi

închideţi poarta – lumea n-are poartă
deschideţi poarta, nimeni nu-i afară
mânaţi convoiul către altă soartă
fugiţi de-această viaţă niagară

aici… aici e dincolo de peste
şaradele ce v-au venit cu sfinţii
luaţi aminte voi la toate-aceste
porunci ce le-au adus din cer – părinţii

şi dacă într-o zi veţi bea uimire
despre această scurtă veşnicie
vă va trezi din nenedumerire
Poetul – că pe toate El le ştie…