A doua oară

Intre lumi _ foto_Adrian Pop

de pr. Nicolae STOIA

S-au dus şi alţii încotrova, pentru că noi toţi
avem vocaţia plecării, ba îi ştim bine şi gustul.
Dar dincolo de dunga aia de beznă nu se ştie
cine şi ce şi cum anume se petrec lucrurile.
Acu, dacă-mi zici că ţi s-a făcut dor de ducă,
io te duc, pân-la margine te duc. Dar să ştii,
dragul meu, că mai departe va trebui ca tu
să te descurci singur: de-acolo ne despărţim.
Scump trădător, am avut mult de furcă
până ce-am izbutit să te-adun din risipiri.
Că tu nu i-ai stat pe-acasă ci, frate bun
cu vântul, te-ai înhămat la căruţa lui şi
te-ai despletit pe drumeaguri deşucheate.
Haide! nu mă face să-ţi bat atâta la poartă.
Scoală, urcă-te-n spatele meu şi să pornim
degrabă! În curând noaptea va învălui totul,
şi pe întuneric nu se ştie cine pe cine duce:
te duci tu pe tine, sau altul e cel ce te duce?
Nici acuma nu-s sigur că n-am uitat ceva,
că prea te-ai risipit în văgăuna aia, iar hultanii,
până i-am hâşâit, i-au ciugulit mai tot leşul.
Totuşi am izbutit să culeg din tine ceva,
deşi nu-i cu mult mai mult decât nimicul.
Asta ca să ai şi tu cu ce mă întâmpina,
când voi veni a doua oară să-ţi bat la poartă.

foto_Delia Florea

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: