de Corina Diamanta LUPU
În roşu de m-aş îmbrăca,
Cine, privindu-mă, să mă deosebească ar mai putea
De un căpşune ori de o lalea?
Oranj aş purta numai iarna –
Pe-omătul adiind a flori de migdal, în ton cu o portocală de-aş fi,
Soarele de mine s-ar îndrăgosti.
În galben ştiu că mi-ar sta bine –
Cu lumina din spicul de grâu să mă asemăn aş vrea,
Cu un trandafir sau cu o stea.
Verde mi-ar fi culoarea preferată –
Cu nesaţ, seva pământului sufletu-mi visează să o soarbă
Dintr-o frunză ori dintr-un fir de iarbă.
Albastrul din catifeaua nopţii l-aş lua.
Cu o rază de lună, strai de ondină din a apei oglindă să-mi leg,
În palme, cerul tot să îl culeg.
În indigo lumea altfel aş vedea-o;
Dantele şi brocarturi mi-aş ţese, prinse toate-ntr-o camee,
Din irişi, liliac şi orhidee.
În violet aş arăta ca o regină –
Cununi de toporaşi şi ametist mi-aş împleti spre seară,
Din fluturi, blând amurg şi primăvară.
Bucureşti
21 mai 2013