Sonet firesc

Mihai Litinschi

de Mihai LITINSCHI

Nu e nicio-ndoială: am re-nviat, respir!
Miroase-a lăcrimoare, a liliac, a măr,
Mă tolănesc în iarbă, mă gâdilă un fir,
M-alint şi alte fire şui se-mpletesc în păr.

Apuc pe o cărare printre stejari şi fagi
E-un verde crud prin ramuri, e-un aşternut de flori,
Mă-mbăt de-arome pure, m-alină triluri dragi,
Simt tainele pădurii, mă-ncearcă vagi fiori.

Prefacerile firii le sorb ca pe-un impuls,
Năvalnic  creşte totul şi-atât de tineresc,
C-aş vrea în magma vie întreg  să mă topesc,

Natura-mi omenească de tot să mi-o fi smuls.
Cum asta nu se poate, mă-ncarc cu-al firii puls:
Nimic nu-mi prisoseşte – aud… miros… privesc…

apr. 2011

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: