Ca să Te cuprind

de pr. Nicolae STOIA

Ca să Te cuprind, m-am făcut cer şi nu Te încap!
M-am despuiat de hotare, m-azvârl cu-ntrebările,
Să-Ţi dulmec mireasma prezenţei din toate zările.
De toate străin, ca un vis neîmpărtăşit Te scap.

Eşti! strigă carnea sfârtecată de neîmpliniri.
Tăria, laolaltă cu abisurile, povesteşte că eşti
Necurmat; din ţipătul păsării tot Tu ne agrăeşti,
Tu, neodihna ce sfârtecă trupul întregii zidiri.

foto_Delia FloreaO rană mi-eşti tot! Ca o nea fierbinte mă ning
Tainele; străfulgerat de uimire, cu alba genune
Te chem, Întuneric ferecat în strai de  minune.
Cu cerul inimii m-aburc şi mai abitir Te strig;

Doar tăcerea răspunde. Setos, îmi iau iar avânt,
Cu toate simţurile, mustind de dor, să Te prind.
Gândul singur s-aude căzând în abisuri, tânjind
După Tine, veşnică-neaflare, Tu, Triunicul Sunt.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: