Înfricoşat de iubire

de pr. Nicolae STOIA

Reflexii_foto_Delia FloreaNu mă înspăimântă, nici nu mă-ntârzie,
Dintre toate, vreuna, şi nimic, nimic nu
Mă poate convinge, să proclam cu tărie
Că nimicul, şi doar nimicul, există. Nu!

Nu mă copleşeşte, deloc, nu mă reţine
Lumea cu stâlpii săi trufaşi de scrum.
Stă încrustat pe frontispiciul său bine,
Că-i o zădărnicie: doar pohfală şi fum.

Nu mă cutremură zăvoarele, nici uşile,
Chiar dacă împărăţesc peste taine. Ştiu:
Adânc ferecate-s şi mai ştiu că cenuşile
Rămân, să se tânguie pe tărâmul pustiu.

Nu mă sperie nisipul şi nici apa adâncă,
Deşi e atât de durută implacabila curgere.
Otrăvite-s laolaltă: floare, fântână, stâncă,
Nu-s ale locului, doar fraţi întru frângere.

Nu mă îngrijorează dintre toate vreuna.
Desfid temerile, tainele nu mă copleşesc:
Nu mă îmbată, le sorb mireasma cea una.
Mă înfricoşez numai de ceea ce iubesc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: