Păsările

lui Constantin Brâncuşi

de pr. Nicolae STOIA

Noi doar zburăm, dar zborul
Nu-l ştim, nici ce nuanţă are.
De sine-ngreunată piatra dorul
Înaltului şi-l curmă în zburare.

Ar trebui aripile să ne înalţe,
Acolo, către nemărginita zare.
Iar văzul întru limpezire să arate
Tâlcul de sus, dar nu-i în stare!

Nimic nu vă împiedică: zburaţi!
Smulgeţi aripile, uitaţi şi dorul.
Faceţi zburare piatra şi eliberaţi
De voi – fiţi voi înşivă zborul!