Cina cea de Taină

de pr. Nicolae STOIA

Vita_foto_Delia FloreaMai licărea pe butucănoase picioare
suavă stea argintie şi dosăditele feţe
adulmecau taina cea binemirositoare,
prelinsă sfios pe obraze să le răsfeţe.

Aurea în potir dulce-licoare promisă
arselor guri. Rază împovărată de cer
surâdea peste chipul făpturilor ninsă
Şi frigul frig îi adause celui stingher.

Cel căruia veşnicia îi odihneşte inima,
Se pogorî-n pâine şi stăruia să frângă
fărâme, ca să li Se dăruiască aidoma
veacului jinduit de plăpânda secundă.

Şi pentru ca nu cumva să-i copleşească
cu strălucirea: e prea grea povară taina;
S-a sfărâmat pe Sine, ca să le dăruiască
raze, până va să ne hrănească Lumina.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: