Voi şi fi

de pr. Nicolae STOIA

De ce te uiţi la mine cu atâta frig?
Sărmană moarte, tu chiar nu vezi
Şi n-auzi cum exist pentru că ţip!
Şi, pentru ce-ntr-atâta te holbezi?

Ci nu mă uit, mă enervezi că ţipi.
Proastă mai eşti! pe toate tu le ştii:
Când plec şi cui las haina, dar nu şi
Taina: că nu doar sunt, ci voi şi fi.