„DIVIDE ET IMPERA!”

„Prin unire, cetăţile mici se dezvoltă, prin dezbinare, şi cele mai mari se distrug.”

de Vavila POPOVICI,
Raleigh, NC

Expresia provine din latină, unde exista şi ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină şi stăpâneşte”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat şi a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaşte, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.Hr. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naţionalităţi.

Urare_foto si desen_Delia Florea

Strategia a fost folosită efectiv şi eficient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman şi ai celui Britanic, care au „asmuţit” un trib împotriva celuilalt pentru a câştiga şi menţine controlul asupra teritoriilor, cu un număr mic de trupe.

Conceptul a fost mai proeminent în perioada în care India a fost parte a Imperiului Britanic. Se spune că britanicii au folosit strategia pentru a câştiga control asupra teritoriului şi resurselor vaste ale Indiei prin menţinerea populaţiei divizate de-a lungul liniilor de demarcaţie date de religii, limbi vorbite, caste, etc. Folosind metoda „divide et impera”, au reuşit să-şi atingă scopul.

Mi-am propus să mă opresc la cel care a rezumat această politică în citatul respectiv, la Niccolo Machiavelli, diplomat, filosof, istoric, dramaturg, gânditor cinic, de altfel patriot înflăcărat, şi care, deşi a studiat mult şi a încercat să-şi impună gândirea, a eşuat în tot ce a întreprins în viaţa sa, consecinţă a unei judecăţi în afara conduitei morale. S-a născut la Florenţa, a încercat mai multe studii şi preocupări, dar domeniul asupra căruia s-a oprit cu insistenţă a fost politica. Tânăr fiind, a fost fascinat de nobilul, omul politic şi cardinalul spaniol Cesare Borgia (1475-1507), de reuşita acestuia de a-i prinde şi ucide pe cei care conspiraseră împotriva lui. I-a folosit drept lecţie de filosofie, în sensul că şi-a dat seama de distanţa dintre gândire şi acţiune, Borgia fiind pentru el bărbatul faptelor, eroul filosofiei lui, aşa după cum Bismarck, se spune, a devenit mai târziu eroul filosofiei lui Nietzsche.

În galeriile Uffizi, cel mai cunoscut muzeu din Florenţa, se află un portret anonim al lui Machiavelli care îl înfăţişează, după spusele lui Will Durant din cartea sa Renaşterea, cu „o statură zveltă, o figură palidă, obraji subţiri, ochi întunecaţi, cu privirea pătrunzătoare, buze subţiri şi strâns încordate”. Autorul îşi exprimă părerea că nu putea să fie un bun diplomat, deoarece era prea subtil, nu avea nici cum să fie un om bun de stat, întrucât era prea pătimaş, agăţându-se cu fanatism de câte o idee „aşa după cum în portret îşi strânge cu înverşunare mănuşile, obiect ce îi trădează rangul semi-aristocratic”. A fost un cinic „ale cărui buze se ţuguiau în sarcasm, afişa o viclenie atât de perfectă, încât avea aerul că minte chiar şi atunci când spunea adevărul”.

Machiavelli l-a divinizat pe Borgia cât timp a fost în culmea gloriei şi l-a condamnat când acesta a fost învins; când familia Medici a fost obligată să părăsească Florenţa i-a defăimat pe toţi membri familiei, când s-au întors „le-a lustruit pantofii pentru a primi o slujbă”.

S-a avântat dând lecţii despre arta războiului, considerând că un neam care şi-a pierdut virtuţile marţiale, este condamnat, că o armată are nevoie nu de aur, ci de bărbaţi puternici: „aurul singur nu poate procura soldaţi buni, însă soldaţii buni pot întotdeauna procura aur”. Aici, se pare că avea dreptate!

Filosofia lui fiind prin excelenţă politică, departe de metafizică, teologie sau etică, a dat naştere termenului de machiavelism. Omul machiavelic este considerat omul ale cărui acţiuni sunt lipsite de morală şi scrupule, care foloseşte ingeniozitatea diabolică, dibăcia, calculul premeditat cu ţintă precisă şi acţionează sub deviza „scopul scuză mijloacele”. Pentru el, politica este „arta elevată de a crea, de a acapara, de a apăra şi întări un stat”. Prin simplificare, cinismul său elaborează următoarea concluzie: „Virtutea produce pace, pacea produce repaus, iar repausul, dezordine; dezordinea atrage ruina. Ordinea se naşte din dezordine, virtutea din ordine, iar gloria şi bogăţia din virtute”. Îmi vin imediat în minte cele aflate în cartea Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, ca o chemare la paza legilor evanghelice. Neagoe Basarab considera că liniştea este începutul tuturor virtuţilor isihiei. „Când sufletul a ajuns la linişte, şi războiul din afară şi cel dinăuntru se potolesc”.

Ascensiunea şi decadenţa, în viziunea lui Machiavelli, sunt determinate şi de conducători şi de şanse: „Destinul este arbitru a jumătate din acţiunile noastre, dar ne lasă să decidem cealaltă jumătate”. De asemenea, sunt determinate şi de legile care acţionează asupra oamenilor, în opinia sa – toţi lacomi, mincinoşi, cruzi, corupţi; politica trebuie să fie complet independentă de moralitate, un diplomat nu trebuie să fie legat de codul moralităţii: „Dacă actul îl acuză, rezultatul trebuie să îl scuze”, adică trebuie avut în vedere rezultatul final, ca o ţintă, astfel scopul va scuza mijloacele folosite, neţinând cont de moralitate; „a călca peste cadavre”, cum sună expresia românească.

În cartea sa Principele, care poate fi asemuită cu un tratat despre guvernare, îi este atribuită acestuia acţiunea de delimitare a moralei de guvernare, delimitare a conştiinţei personale de binele public, aşa încât să fie „gata să facă pentru stat lucruri ce ar putea fi considerate nelegiuite în relaţiile dintre indivizi”. Ideile cărţii au fost condamnate de către filosofi şi oameni cu simţul moralităţii, pe motivul că formula percepe tirania, dar unii oameni de stat au pus şi mai încearcă şi în prezent să pună în aplicare multe dintre ideile sale. Cu cât cinism îşi exprima Machiavelli părerea că „drumul cel drept pe care se ajunge în paradis este cunoaşterea infernului, pentru a-l putea evita”!

Urmările acelei perioade în care s-au folosit preceptele sale le ştim. Politica, cu caracterul ei perfid, a făcut ca trădarea şi crima să se răspândească în mai multe ţări, în secolele XIV şi XV. Până la consolidarea constructivă a libertăţii, viaţa a devenit mai extravertită, exuberanţa a îmbrăcat de multe ori forma violenţei, imoralitatea şi corupţia şi-au lărgit ariile, idealurile păgâne au năruit pentru o perioadă concepţia creştină.

În literatură întâlnim un comportament similar dezbinării, manifestat între oameni, prieteni şi chiar în dragoste, sub denumirea de intrigă, definită ca o acţiune care foloseşte mijloace nepermise în realizarea unui scop. Exemplific cu piesa Intrigă şi iubire, povestea a doi tineri îndrăgostiţi şi a incapacităţii lor de a fi împreună într-o lume a maşinaţiunilor politice, a geloziei, a dualităţii emoţiilor cu impact distructiv, poveste de pe vremea poetului şi dramaturgului german Friedrich von Schiller (1759-1805), care poate fi transcrisă în zilele noastre.

Am aruncat o privire asupra concepţiilor cinice ale lui Machiavelli, pentru a arăta cum în prezent se încearcă, printre altele, o strategie croită pe mai vechea formulă „divide et impera”. Cinicul întotdeauna îl loveşte perfid pe cel rănit!

Noi suntem, după cum spunea Lucian Blaga, pe un pământ de cumpănă, de aceea, România trebuie să-şi reia vocaţia diplomatică din perioada interbelică, folosind construcţiei europene. Răsăritul Europei, Orientul Apropiat, dar şi cel Îndepărtat (China), pot găsi în noi un canal de comunicare cu ţările din Occident. Ar trebui să ştim să valorificăm poziţia noastră strategică. Avem nevoie de oameni politici vizionari, care să conştientizeze şi să folosească rolul nostru în Europa şi în lume.

Este tot o politică „divide et impera” euroscepticismul, precum si naţionalismul şovin şi agresiv, care aşază pe poziţii de adversitate naţiuni europene sau grupuri etnice, religioase. Cred că toleranţa este calitatea care trebuie dezvoltată şi folosită. Nu în zadar se vorbeşte de avantajul oferit de coeziunea socială.

Într-un articol se menţionează: „de la voievozii medievali care se considerau apărătorii creştinismului şi până la primii muguri ai conştiinţei naţionale din epoca modernă, de Şcoala Ardeleană şi Gheorghe Lazăr şi până la Mircea Eliade şi Constantin Noica, trecând prin opera lui Eminescu, Maiorescu, Iorga şi până în zilele noastre, conştiinţa românească nu s-a imaginat niciodată în afara Europei”.

„Dezbină şi stăpâneşte” este o tactică de manipulare a comportamentului oamenilor, de câştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii, în concepţii dar şi ca formare de entităţi mai mici, care luate separat au putere mai mică decât cel care îşi impune voinţa. Este deseori întâlnită ca o strategie în care grupuri de putere mică sunt dezbinate şi împiedicate să se unească şi să devină mai puternice, sau să-şi păstreze integritatea.

„Divide et impera” funcţionează în mod egoist, trufaş, neţinând cont de sensibilitate, şi are efect numai dacă cei supuşi acestor tactici sunt dispuşi să urmeze această cale.

Am mai spus-o şi altădată, nu „dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună”! În acest caz nu mai vorbim de toleranţă, ci, a se vedea cât şi până unde se poate tolera!

Despre forţa malefică a acestei lumi pe care o numim diavol, a mărturisit Mitropolitul Antonie Plămădeală într-una din predicile sale, spunând că diavolul are numai atâta putere câtă îi dăm noi.

One Response to „DIVIDE ET IMPERA!”

  1. Mora Coatley spune:

    There is certainly a lot to find out about this subject. I like all the points you have made.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: