Poem cu copaci

de Gelu DRAGOŞ

Copacul pe care nu opreşte pasărea măiastră
E lemn de cruce, e lemn de moarte dulce;

Copacul pe care adastă cucul
E lemn scorojit, de singurătate plin;

Copacul pe care se aşază ciocârlia şi privighetoarea
E lemn de vioară, e cântec de vară;

Copacul pe care se află cuib de turturele
E lemn de esenţă tare, a dragostei chemare!