Dragă prietenă, eu sunt vânzătorul de iluzii,
Dar încă nu ştiu ce am să-ţi vând şi din ce sursă,
Aştept să mai crească şi cotele la bursă,
Sau să culegem pere mălăieţe din toţi duzii.
Ai o avere care se măsoară în miliarde?
Te crezi, probabil, stăpâna pietrei filozofale?
Poţi declanşa butonul unor arme letale?…
Piatra e un fals, banii sunt scrum, armele – simple petarde.
Îi vezi pe apropiaţi plini de solicitudine?
Iluzie! Au aflat ceva rău despre boala ta.
Îţi cauţi cu ardoare un moment de solitudine,
Să te regăseşti, să treci proba de-a rezista?
Atunci năvăleşte turma pentru a te dărâma…
Iluziile, doamna mea, sunt singura certitudine!
This entry was posted on Luni, 25 noiembrie 2013 at 5:00 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 