Sonet refulat

pom de Craciun_Cosanzeana

 

de Mihai LITINSCHI

E minunata noapte a Naşterii celeste…
Solemn, bătrânul Viscol şi-a contenit suflarea,
Lăsând colindătorii să ducă marea veste
Şi-n pacea bucuriei să-şi murmure cântarea.

Râvnesc la vânzoleala acestei nopţi curate,
Cu râsete-n surdină şi clinchet de pahare;
Prin lacrima ferestrei văd feţe luminate
În case-mpodobite în strai de sărbătoare.

Sunt singur ca şi pomul de iarnă din odaie…
Cu ochii-n gol… Mă strădui să-mi birui neputinţa
Şi rânduiesc sub cetini cadourile – o droaie!

Cu mâna tremurândă îmi împlinesc dorinţa
Şi-aprind lumânărele, dar mâna mi se-nmoaie,
Căci nu aştept pe nimeni şi-n van îmi e silinţa…

ian. 2011

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: