E minunata noapte a Naşterii celeste…
Solemn, bătrânul Viscol şi-a contenit suflarea,
Lăsând colindătorii să ducă marea veste
Şi-n pacea bucuriei să-şi murmure cântarea.
Râvnesc la vânzoleala acestei nopţi curate,
Cu râsete-n surdină şi clinchet de pahare;
Prin lacrima ferestrei văd feţe luminate
În case-mpodobite în strai de sărbătoare.
Sunt singur ca şi pomul de iarnă din odaie…
Cu ochii-n gol… Mă strădui să-mi birui neputinţa
Şi rânduiesc sub cetini cadourile – o droaie!
Cu mâna tremurândă îmi împlinesc dorinţa
Şi-aprind lumânărele, dar mâna mi se-nmoaie,
Căci nu aştept pe nimeni şi-n van îmi e silinţa…
This entry was posted on Joi, 19 decembrie 2013 at 7:04 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 