TRECĂTOR PRIN VIENA

de Gabriela Genţiana GROZA

Admir cum Viena-şi arată-a ei faţă
La ceasul molcom de-nserare.
Anonim trecător prin Urbea semeaţă,
Plimb ochii-n Metropola care

Noian de istorie-n şiruri de ani
Nălţă pentru posteritate,
Ca germeni de muguri de vârstnici platani
Să poarte dovezi mai departe…

Văd mândre castele scrutând peste zări,
Aud, parcă, şoapte la Curte,
Şi garda se schimbă, priveşte-i călări,
Răsună comenzile scurte.

Celebre statui creionând un trecut
Veghează de-aproape Palate,
Grăiesc de-ntâmplări ce s-au petrecut,
Creneluri, de vremi, patinate.

De epocă straie, ca-n zile de vis,
Pătrund tacticos în Rathaus;
Se-alintă-n văzduh, ca în Paradis,
Sublime acorduri de Strauss.

Şi clopotul Domului sună la fel,
Chemând credincioşii spre seară,
Duioase arpegii plutesc dinspre el,
Sfânt glas precum odinioară.

Grăbit e prezentul, marcat de modern,
Dar farmecul, Vienă, nu-ţi schimbă,
Adaugă-n fugă un strop de etern,
Maşini şi trăsuri, când se plimbă.