E prima noastră ceartă, nu din ceva anume,
A izbucnit deodată – de la un gest, o vorbă –
Acuma stăm cu ochii înţepeniţi în ciorbă…
Momentu-i catastrofic, ca de sfârşit de lume.
Ne-ntrecem în grimase, de parc-am luat chinină
Şi starea-i glacială – ca zeama de pe masă,
Dintr-un resort lăuntric tot trepădăm prin casă
Şi imputăm sarcastic o reciprocă vină.
Din canapea, motanul nu iroseşte clipa
Când noi, bătând din gură, ne-am ignorat dejunul,
Din tava cu friptură ia ditamai aripa
Şi, mormăind coleric, se-nvârte ca nebunul
Să-şi cate-un loc de taină, fentându-şi, laş, echipa.
Noi ne hlizim ca ţâncii, văzând cum a dat tunul.
This entry was posted on Marți, 28 ianuarie 2014 at 8:49 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 