Sonet filial

de Mihai LITINSCHI

Tu, sfântă fiinţă şi leagăn de dor,
O, Mamă,-ntrupare-a iubirii,
Rămâi peste timp, până-n marginea firii,
Atoate-dorită şi har tuturor!

Izvor necurmat de povaţă şi tâlc,
Chezaş al iertării şi duh al blândeţii,
Eşti veşnic minunea dând naştere vieţii
Şi vraja ce-alungă al grijilor pâlc.

Te dărui senin la cei ce-ţi sunt dragi,
Chiar timpul sau trupul de ţi-e mai sărac,
Departe-i de tine foloase să tragi

Pe vreunul din ei avuţii de-l prefac,
Sub aripa ta, Mamă, vreau să mă bagi:
Fii-mi trainic refugiu şi ultimul leac!

mai 2011