CORUL DIN FINTEUŞU MARE CÂNTĂ „LITURGHIA” POPORULUI ROMÂN

de pr. Antonie FĂINIŞI

Aici, în sudul Gorjului la Strâmba Jiu, unde vistiernicul lui Mihai Viteazul, Stoichiţă Râioşanu, a ctitorit o frumoasă mănăstire, iar peste timp o biserică din lemn maramureşeană, făcând o punte peste Carpaţi şi trecând prin „Poarta Sărutului” s-a aşezat în taină la „Masa Tăcerii” şi mângâiată fiind într-o zi de colindele şi cântecele patriotice interpretate de corul bărbătesc din Finteuşu Mare, condus de prof. Andrei Dragoş, s-a simţit din nou acasă pentru că „acasă este locul unde dorul nu mai doare”. Iar dorul de „România profundă” a fost ostoit şi aici prin cântecele lor.

Ochii noştri au lăcrimat, iar sufletele au tremurat auzind dinspre Finteuşu Mare venind prin cântec Istoria poporului român şi Întruparea (Naşterea) Fiului lui Dumnezeu.

Prezenţa corului din Finteuşu Mare la Strâmba Jiu a fost o binecuvântare. Îngeri şi oameni au cântat împreună în aceeaşi dulce limbă română istoria şi evanghelia. Vocile bravilor bărbaţi din Finteuşu Mare au atins infinitul sufletelor noastre şi ne-au făcut să ne simţim mândri că suntem români şi creştini.

În acele momente de poezie şi cântec „ne -am fi sărutat părinţii şi fraţii” şi-am fi plecat la război. Lacrimile bătrânilor la auzul acestor cântece vechi patriotice, admiraţia tinerilor pentru ceva nemaiauzit de ei a făcut ca în biserica parohială din Strâmba Jiu să se oficieze o a doua liturghie, „Liturghia poporului român”. Corul din Finteuşu Mare am putea spune că este atât de „mare” cât Ştefan cel Mare şi Unirea cea Mare.

Momentul creat de corul din Finteuşu Mare la Strâmba Jiu a făcut ca în Strâmba noastră cea dreaptă să se oglindească cerul.