Sonet elogios

Mihai Litinschi

de Mihai LITINSCHI

E mică, sprintenă şi pare un strop nevolnic de cărbune,
Dar cât de curajos se-avântă sub tălpile de uriaş
Să-şi care-n grabă-agoniseala în labirinticul lăcaş,
Ca pentru vitregele vremuri provizii-ndeajuns s-adune.

E-o muceniţă zămislită să-şi împlinească o menire,
Aceeaşi pentru totdeauna, aceeaşi pentru neamul ei,
Şi scurta-i viaţă se confundă cu-acest ascetic obicei
De-a-şi creşte şi-ocroti urmaşii cu cea mai pură dăruire.

De la-nceput pân’ se sfârşeşte e-o trudă necondiţionată,
Care pe limba omenească doar „jertfa”-i este sinonim,
Fără câştig, fără medalii, fără a fi elogiată,

Îngemănare-aşa firească între minuscul şi sublim,
Un combatant lipsit de arme – din cea mai paşnică armată,
Înscris pe-un monument simbolic cu titlul – „Marele-Anonim”…

– ian 2013

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: