Sonet memorial

Mihai Litinschi

de Mihai LITINSCHI

Stau lângă tine, mamă, dar nu de-aceeaşi parte,
Îţi mângâi chipul aspru, umbrit de-un somn prelung,
Din valul amintirii crâmpeie mă ajung
Şi-mi zbuciumă tristeţea cu rostul lor aparte.

Era război: strivită de suflul ucigaş,
O groapă mai rămase din casa noastră veche,
Vecinii toţi fugiră ca alungaţi de streche,
Cu mine-n braţe, mama plecase din oraş…

Şi-am aşteptat în gară, flămânzi şi-nfriguraţi,
Un tren, ca să ne ducă la ţară, la bunici,
Şi când veni, ciorchine, pe scară agăţaţi,

S-au prăvălit sărmanii, de-a valma – mari şi mici –
Şi, printre dânşii – mama, cu ochii-nlăcrimaţi,
Mă ocrotea la sânu-i de-al crivăţului bici.

– iulie 2013

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: