Din negura vremii

MANASTIREA LAINICI_www.manastirealainici.ro

Sfânta Manastire Lainici (Bumbeşti – Jiu) – imagine de pe site-ul mănăstirii http://www.manastirealainici.ro

de Antoaneta TURDA

Anii petrecuţi în bibliotecă m-au ajutat deseori să descopăr, graţie cărţilor, anumite locuri ale României pe care nu am avut norocul să le vizitez. Ele au fost dătătoare de impulsuri ale dragostei de ţară, atât în vremea comunismului, cât şi acum, într-o perioadă în care exodul românilor spre alte ţări e de-a dreptul înspăimântător. Una dintre ele este cea a preotului prof. dr. Nicolae C. Buzescu: Mănăstirea Lainici şi Schitul Locurele apărută la Editura Arhiepiscopiei Craiova în 1980. Lectura m-a acaparat repede prin stilul clar care pune în valoare o documentaţie bogată privitoare la un loc mirific din defileul Jiului. În cele peste 100 de pagini ale cărţii, bogat ilustrată, este prezentată mirifica mănăstire cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi schitul Locurele aflat la mică distanţă. Cu o denumire ce pare a fi de origine grecească, mănăstirea este, aşa cum bine subliniază autorul, una dintre mărturiile religiozităţii străvechi a poporului român. Cu o istorie zbuciumată chiar de la începuturile sale (se cunosc trei etape ale constituirii sale: etapa ipotetică şi tradiţională a Sfântului Nicodim din sec. al XIV-lea, etapa atestată documentar a schimnicului Atanasie din sec. al XVIII-lea şi etapa reconstruirii de către unii boieri gorjeni la începutul secolului al XIX-lea a bisericii actuale din zid, între anii 1812-1817), mănăstirea a fremătat de viaţă mereu, acolo fiind ascuns, la un moment dat, Tudor Vladimirescu, fapt care a atras urgia turcilor asupra ei. Un episod important în viaţa mănăstirii este cunoscut şi din timpul Războiului de Independenţă, când monahii au dat dovadă de un spirit civic emoţionant.

Aflată deseori în furtunile diverselor etape istorice, aşezarea a rezistat, aşa cum reiese din istorisirea stolnicului Constantin Bălteanu, datorită celora care au luptat cu mijloace materiale şi morale pentru aceasta. Numărul lor a fost mare, mulţi fiind însă necunoscuţi pentru că numele lor nu există în documentele vremii studiate cu acribie de către autorul lucrării. Fascinantă şi datorită locului în care e plasată, mănăstirea a stârnit mereu curiozitatea celor care au ştiut de existenţa ei. În 1874 Gheorghe Blideanu, învăţător din Bumbeşti, face o vizită la mănăstire, la 50 de ani de la primul istoric scris de stolnicul Dinu Bălteanu. Deşi nu aminteşte nimic de Kalistracta (Stanca Poenăreasa) care se pare că a avut cel mai mare rol în ctitoria mănăstirii, totuşi relatarea lui despre mănăstire este foarte preţioasă, întrucât oferă detalii importante despre construcţia şi biblioteca mănăstirii în care exista la acea dată Biblia lui Şerban Cantacuzino. Adevărată bijuterie arhitectonică ortodoxă, mănăstirea a incitat şi curiozitatea lui Al. Ştefulescu şi Nicolae Iorga, care au adăugat alte informaţii privitoare la familiile gorjene care şi-au adus aportul la menţinerea acestui lăcaş de cult. Mereu sclipitoare într-un cadru natural pe măsură, clădirea surprinde, de la prima vedere chiar din afară, prin turla şi pridvorul pe frontonul căruia există o frumoasă pictură în stil bizantin. Cu dorinţa fierbinte de a transmite cele mai amănunţite detalii privitoare la această clădire, preotul prof. dr. Nicolae C. Buzescu descrie cu lux de amănunte întreaga pictură interioară subliniind rolul său educativ. Sunt amintite şi câteva obiecte bisericeşti de mare valoare, dintre care am reţinut Biblia Mitropolitului Andrei Şaguna, tipărită la Sibiu în 1856, interesantă şi prin imaginile ei.

De o frumuseţe tulburătoare, mănăstirea a avut o viaţă internă nu întotdeauna liniştită, iar autorul cărţii se opreşte cu atenţie la acest aspect, relatând cu multă obiectivitate crâmpeie din viaţa monahală de acolo şi dă câteva exemple de stareţi vrednici de toată lauda, precum: Atanasie Ieroschimonahul, Iosif Duhovnicul sau Calistrat Proca.

Lectura cărţii stârneşte pofta de a vizita mănăstirea în biblioteca căreia se află cărţi de muzică psaltică de Anton Pann şi însemnări despre Alexandru Ioan Cuza.

SCHITUL LOCURELE_www.locurele.manastirealainici.ro

Schitul Locurele – imagine de pe site-ul aşezământului monahal http://www.locurele.manastirealainici.ro

De mare interes cultural sunt şi informaţiile despre schitul Locurele, ce are ca hram Schimbarea la Faţă şi care a fost întemeiat în 1850. Impresionant prin arhitectura total diferită de a mănăstirii Lainici şi prin uşile împărăteşti frumos sculptate, schitul este o adevărată oază de linişte din care nu au răzbătut niciodată în exterior frământările interne surprinse de autorul care a petrecut mult timp printre documentele vremii pentru a reconstitui istoricul unui colţ mirific al României.

Conţinutul captivant şi accesibil, ilustraţiile, bibliografia bogată şi cele trei rezumate în limbile franceză, engleză şi germană fac din lucrarea preotului prof. dr. Nicolae C. Buzescu un adevărat regal pentru orice cititor, care va descoperi aici un locaş desprins din negura istoriei României.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: