Poetul maramureşean Ioan Dragoş la o nouă şi a… noua carte!

de Gelu DRAGOŞ

Lansarea cărţii va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, ora 16.30, cu ocazia inaugurării Centrului cultural din Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, în prezenţa oficialităţilor locale, a cadrelor didactice din comună, a invitaţilor şi fiilor satului Lucăceşti.

ioan-dragos-jurist-04

Ioan Dragoş

Născut pe 13 septembrie 1955, în localitatea Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, absolvent al Facultăţii de Drept Administrativ din Sibiu, actualmente director la Consiliul Judeţean Maramureş, familist convins, cu o soţie frumoasă, Eugenia, şi doi copii reuşiţi, Ioana Daniela şi Remus Daniel, ambii absolvenţi de „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca, Ioan Dragoş este la a noua carte individuală de poeme, plus încă cinci volume colective! Şi sperăm că nu se opreşte aici!

Aşadar, poetul Ioan Dragoş a publicat: „Cavalerul triunghiului” (1997, Târgu Jiu), „Acestea sunt amănuntele” (1998, Craiova), „Prăpastia dintre timpurile verbului” (2003, Râmnicu Vâlcea), „Ulise în bucătărie” (2006, Sighetu Marmaţiei), „Sezonul de presiune” (2008, Sighetu Marmaţiei), „Foaia de observaţie” (2010, Editura Eurotip Baia Mare – Premiu de excelenţă la „Cărţile anului” 2011), „Poeme de serviciu” (2011, Dacia XXI, Cluj Napoca) „Studiu de oportunitate” (2012), „Fişa postului” (2013), ultimele editate la „Echim” Sighetu Marmaţiei.

Dintre volumele colective, cel mai drag îi este „Povara uimirii” apărut în 1986 la prestigioasa editură timişoreană „Facla”, fiind „coleg de pagină” cu reputaţi poeţi contemporani, printre care: Marcel Tolcea, Ion Chichere şi Gheorghe Mocuţa! Celelalte sunt: „Firul cu plumb”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1987, „Cartea întâmplărilor”, Editura Pandora Târgovişte, 1999, „Zi de zi”, Editura Mad, Buzău, 2001, „Lecţia de respiraţie”, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003.

Prietenul lui bun, poetul şi „scriitorul la ziarul Graiul Maramureşului”, Gheorghe Pârja, afirma în prefaţa cărţii „Ulise în bucătărie” despre poezia lui Ioan Dragoş următoarele: „[…] poetul este un inventator de timp fiind preocupat până la obsesie de energia cuvântului. Sondând prăpastia dintre timpurile verbului ajunge la convingerea că noi ne putem lecui şi prin Cuvânt. Dacă vom fi de acord că poetul are ceva din terapia vrăjitorilor”, iar despre omul Ioan Dragoş că acesta are tăria să-şi: „poarte poezia prin lume cu discreţie. Calmul lui cotidian, nu ştiu de ce, mă duce cu gândul la George Bacovia, care a preferat spatele cortinei decât tensiunea din Agora. […] Dacă ar fi să-i descopăr un crez, l-aş alege pe cel al lui Nichita Stănescu «La poezie nu poţi renunţa niciodată, ea renunţă din când în când la tine». Ioan Dragoş, cu fiecare volum ştie să profite de unda originală a poeziei sale”.

Regretatul poet Ion Burnar, mândru de prietenia cu Ioan Dragoş, spunea la aniversarea acestuia la 54 de ani: „Poetul Ioan Dragoş a împlinit 54 de ani. O vârstă a deplinei puteri creatoare. Are la activ mai multe volume de versuri bine primite de critica literară din România. A câştigat o traistă de premii pe la festivaluri de literatură de rang naţional. Este membru al Cenaclului scriitorilor din Maramureş”.

Iată şi spusele altor scriitori maramureşeni:

Ion M. Mihai: „Modestia excesivă a autorului, discreţia şi delicateţea acestuia au făcut ca succesele sale literare să nu aibă prea mare ecou şi să fie chiar ignorate, ele fiind cunoscute numai de cercuri restrânse de cititori. Valoarea intrinsecă însă a creaţiilor poetice realizate de Ioan Dragoş l-ar fi îndreptăţit, chiar în această situaţie, să fie considerat unul dintre poeţii de frunte ai generaţiei sale. Căci poezia (post)modernă ca structură, formă, expresie şi mesaj a lui Ioan Dragoş este una coerentă, vizionară, de o sensibilitate aparte, în care se pot regăsi şi identifica majoritatea cititorilor săi”.

Marian Ilea: „Aflat în postura unui artizan al cuvântului, Ioan Dragoş migăleşte idei în formulă livresc-echinoxistă, pe care le sparge cu formule de un realism tonifiant. Rezultanta este o poezie în care viaţa pulsează nonşalant”.

Augustin Cozmuţa: „Poetul resimte dureros şi tânguitor dramatica luptă dintre viaţă şi artă, dintre sentiment şi versul pe care-l inspiră, dintre inconştienţa şi ignoranţa trăirilor, manifestate spontan şi sincer, şi efortul conştient de a înainta pe tărâmul ştiinţei şi artei poetice, de a capta emoţia în cuvânt, gândul în imagine, cu întrezărirea inevitabilei limite”.

Vasile Morar: „Profund, reflexiv, uneori retoric, pendulând între un livresc de notaţie şi o spontaneitate lirică explozivă, necenzurată, poetul convinge. Structural, poezia lui seamănă cu o femeie frumoasă, învăluită în mister şi la sufletul căreia îţi impui să ajungi”.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: