Sonet final

Mihai Litinschi

de Mihai LITINSCHI

Mă-ndrept cu pas nevolnic spre ultimu-Avanpost:
Sunt singur şi tot drumul e-n pantă şi-i anost,
Nu-s focuri de-artificii, nici torturi, nu-s urări…
E un alt fel de zbucium şi-alt soi de lumânări.

Nu-s meandre, nu-s hăţişuri – e numai un pustiu,
E tot mai întuneric cu cât e mai târziu,
E-n gol orice mişcare, e-o şoaptă tot ce strig
Şi-i tot mai greu urcuşul şi-mi este tot mai frig.

Mi-s ochii-ntorşi spre zarea din care am pornit,
Sorb geana de lumină ce pâlpâie căznit
Şi drumul brusc se surpă, m-aruncă în abis…

Mă-nfrunt cu letargia, mă-nvăluie un vis:
E filmul vieţii mele – un scurt-metraj turnant…
Sunt dincolo acum… Lumină e? E Neant?…

– mai 2013

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: