E-o probă-a-nchipuirii ce se petrece-n lume:
Ravagii, cataclisme, dezastre fel de fel,
Nu se sfârşeşte unul, ne-ncearcă alt flagel
Şi nimenea nu scapă de ce i-e dat anume.
E un blestem al Firii, o vrajă, un miracol,
Un joc al întâmplării de-a pururi repetat,
Ori un proiect temeinic menit şi dirijat
Să stăvilească răul printr-un cumplit spectacol?
Simţim tot timpu-n preajmă-o vagă-ameninţare,
Necontenit se iscă o stare de război,
Un rău se răspândeşte, o molimă apare,
Pe scoarţă mai sporeşte o groapă de gunoi
Şi ce-a fost ieri scânteie – de mâine ia amploare…
Şi cine e de vină: sunt Ei, ori suntem Noi?
This entry was posted on Luni, 8 septembrie 2014 at 5:05 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 