Scrisoare pastorală, foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIII (2014), nr. 285 (1-15 septembrie)

foto_Amza Jucan_cer_Herculane

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Idolii vremii noastre. Sentimentul religios a fost înnăscut în om. A venit cu el pe lume. Oriunde a existat o comunitate omenească, a existat şi o manifestare religioasă, indiferent ce forme a îmbrăcat ea. Descoperirile arheologice dovedesc cu prisosinţă acest lucru. Sunt scoase la lumină obiecte de cult, sunt identificate tot felul de practici rituale de înmormântare care spun că acea populaţie a avut o credinţă religioasă. Omul dintotdeauna a fost conştient că trebuie să existe o forţă supranaturală creatoare şi conducătoare a universului şi a încercat să cunoască această forţă. A socotit că este un element al naturii: soarele, luna, stelele, munţii, apele, copacii, pietrele; a socotit că este sub forma unei fiinţe omeneşti nevăzute, extraordinar de puternice; a crezut că este o idee mai presus de lume. A socotit că fiecare element al naturii are deasupra o asemenea forţă protectoare: marea îl avea pe Poseidon, focul pe Hefaistos; timpul pe Cronos; fiecare activitate umană, foto_Amza Jucan_Hercule la Herculanebună sau rea, avea un zeu, un idol: comerţul pe Mercur, războiul pe Jupiter, vânătoarea pe Diana; fiecare însuşire sau trăsătură spirituală umană deosebită îşi avea zeul ei: frumuseţea pe Afrodita, înţelepciunea pe Sofia, beţia pe Bachus. Asta, ca să vorbim doar de religiile greco-romane. Şi la alte popoare era la fel: spre exemplu, la asirieni zeul binelui era Ormuz, al răului Ahriman. Exemplele pot continua. Erau popoare care aveau zeci de astfel de zei. Ele se numeau popoare politeiste. Puţine au fost popoarele monoteiste, adică cele care s-au închinat unei singure forţe supranaturale, care concentra în sine toate energiile. Am putea menţiona în acest sens pe evrei cu Iahve, pe daci cu Zamolxe, iar mai târziu creştinii, care-L cinstesc pe Dumnezeu.

Dumnezeu cel adevărat nu a rămas indiferent la aceste căutări ale omului de a-L cunoaşte. I-a ieşit acestuia în întâmpinare şi i S-a făcut cunoscut, S-a descoperit. Această descoperire s-a făcut, pe de o parte, prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, iar pe de alta pe cale naturală, prin opera, prin creaţia lui Dumnezeu. Observând lumea, natura, universul cu toate frumuseţile şi rânduielile lui, omul a putut ajunge la concluzia că trebuie să existe un autor, o fiinţă supranaturală, inteligentă, atotputernică. Mai mult, Dumnezeu Însuşi a venit în lume, S-a întrupat, a luat chip de om, a trăit în lume, a luat asupra Sa păcatele lumii şi S-a jertfit pe Sine pentru ele. Aceasta, fiindcă a iubit omul şi neamul omenesc.

Din păcate, asistăm azi la o îndepărtare tot mai mare a omului zilelor noastre de Dumnezeu cel adevărat. Omul rămâne în esenţa lui o fiinţă religioasă, dar sentimentele religioase sunt redirecţionate spre alte ţinte, spre alţi dumnezei. Asta nu numai în lumea creştină. Vom menţiona doar câteva astfel de ţinte:

Averea este idolul dintâi al vremii noastre. Ei îi sacrificăm zi şi noapte viaţa, SANYO DIGITAL CAMERAde la tinereţe până la bătrâneţe. Vrem să avem cât mai mult şi cât mai multe: bani, case, maşini, pământ, bijuterii, tot felul de alte proprietăţi. Nu mai avem timp de sărbătoare, de suflet, de artă, de lecturi, nici chiar de propria sănătate. Viaţa ne-o ordonăm în funcţie de posibilităţile de câştig, facem şcoli şi meserii de pe urma cărora să obţinem cât mai mult, indiferent de vocaţia cu care ne naştem; ne căsătorim din interes, în funcţie de mărimea zestrei, călcând în picioare dragostea adevărată; suntem în stare să jurăm pe strâmb, să angajăm martori de meserie pentru a smulge semenului nostru din bunurile sale; suntem în stare să lovim pe faţă şi-n ascuns pe fratele nostru, să ne urcăm pe mormântul lui pentru a-i lua partea de avere; respectăm pe celălalt în funcţie de bogăţiile ce le deţine; recurgem la tot felul de infracţiuni grave, care ne pot costa libertatea, sănătatea şi chiar viaţa doar pentru a câştiga cât mai mult; neglijăm familia, educaţia copiilor, sănătatea lor şi a noastră pentru a nu cheltui; suntem surzi şi muţi la suferinţa semenului nostru; ne transformăm uşor-uşor în nişte adevăraţi monştri capabili de crime, de jafuri, de trafic cu droguri, cu carne vie, cu arme, cu orice pentru bani, pentru avere. Devenim robii banilor, ai averii, şi viaţa ni se scurge cu fiecare clipă, fără să ne dăm seama că drumul nostru se scurtează. La capătul lui, cel mai mare împărat al lumii, Alexandru Macedon, a pus să fie îngropat cu mâinile ieşite afară din sicriu, ca să vadă toţi că n-a luat nimic din toate câte adunase în viaţă!

Puterea este alt idol al vremii noastre, căruia mulţi i se închină şi îşi închină viaţa şi truda. Începând de la grădiniţă, cultivăm competiţia: care e cel mai inteligent, mai deştept, mai tare, care aleargă mai repede, care sare mai mult, SANYO DIGITAL CAMERAcare scrie mai bine, care desenează mai frumos etc. Copilul înţelege că trebuie să facă orice efort ca să treacă înaintea celuilalt, a celorlalţi. Dacă ajunge pe primul loc, e lăudat, primeşte diplomă, coroniţă, Cadouri. Aceeaşi competiţie urmează în tot cursul şcolii, în afara şcolii. Desigur, performanţa e un lucru bun, un rezultat al muncii, dar ca să faci performanţă doar ca să treci înaintea celorlalţi, performanţă de dragul performanţei, e altceva. Folosim tot felul de mijloace, de pile şi de relaţii, plătim, ne dăm peste cap, dacă e nevoie, pentru a obţine funcţii şi posturi dintre cele mai bune, care să ne dea posibilitatea să fim în fruntea celorlalţi, să-i conducem pe alţii, să devenim vârful unor instituţii, comunităţi, organizaţii etc. Cu cât alimentăm acest instinct al întâietăţii, cu atât el creşte tot mai puternic în noi. Gustul puterii este ca cel al vitezei: ne ia minţile, ne robeşte sufletul, ne ameţeşte. Unii sunt în stare de orice pentru a ajunge în vârful piramidei. Machiavelli, un istoric şi om politic italian, spunea că politica nu are nici o legătură cu morala. În acest sens, în lupta pentru putere, protagoniştii sunt în stare de orice, chiar şi de crimă, pentru a-şi atinge scopul. Ajung unii să conducă ţări mai mari sau mai mici, imperii, armate de milioane de oameni înarmaţi până în dinţi. De frica lor tremură o planetă întreagă; sub picioarele lor sunt aşternute cadavrele a milioane de oameni nevinovaţi, datorită lor sunt distruse destinele şi idealurile altor milioane de oameni, sunt distruse valori materiale şi spirituale. Datorită unor astfel de puternici izbucnesc războaie apocaliptice, cu consecinţe de neimaginat pentru omul de rând. Să ne gândim doar la Hitler şi la Stalin, cei mai apropiaţi de vremea noastră, şi să vedem ce-au fost şi ce-a rămas în urma lor. O religie a puterii, un idol al puterii, slujit cu devotament diabolic o viaţă, în faţa şi în urma căruia au rămas cadavre, sânge, lacrimi şi pustiu. Din păcate, istoria nu ne-a învăţat suficient, şi alţi închinători la acest idol se ivesc la orizont!

Plăcerea este cel de-al treilea idol al vremii noastre, căruia îi dedicăm munca, banii, timpul şi viaţa noastră. Ne place să mâncăm cât mai bine şi cât mai mult, să trândăvim, să ne desfrânăm, să ne distrăm, să avem vile ultramoderne, maşini performante. Priviţi în jur şi veţi vedea mulţime de restaurante, de cârciumi, de baruri, de berării, de cârnăţării, de case de prostituţie camuflate, toate pline până la refuz de clienţi. Priviţi pe străzi şi vedeţi tot felul de maşini de lux extraordinar de scumpe; priviţi palatele cu d_Paris_zeci de camere în care se lăfăie puternicii zilei. Priviţi pe toate canalele de televiziune, pe internet, în ziare şi reviste, şi veţi vedea o lume a desfrâului, a destrăbălării, a luxului, a plăcerii. Parcă am trăi vremuri apocaliptice! Vorbiţi cuiva despre abstinenţă, înfrânare, post, rugăciune şi veţi vedea că n-are timp să vă asculte; vorbiţi-i despre plăceri şi nu veţi mai scăpa de el. Chemaţi pe cineva o jumătate de ceas la biserică, la rugăciune: nu va putea, fiindcă are o mie de probleme; chemaţi-l la un meci de fotbal: o jumătate de zi stă la coadă să ia bilet şi altă jumătate de zi să urmărească meciul şi să strige cât îl ţin bojogii. Pentru băutură, pentru tutun, pentru droguri, pentru fuste şi alte plăceri, mulţi sunt în stare să-şi lase copiii pe drumuri, să-şi destrame familiile, să fure, să jefuiască, să înşele, să schingiuiască, să omoare. Cântaţi o doină românească: aproape nimeni nu vă ascultă; cântaţi o manea şi-i veţi vedea cum se adună. Îmbrăcaţi-vă într-un costum popular: vă arată cu degetul; îmbrăcaţi-vă în blugi reiaţi, rupţi, în chiloţi sau, pur şi simplu, ieşiţi pe stradă în slip şi veţi vedea cum vă ,,respectă”, cum roiesc în jur, ca muştele la cadavru.

Am vorbit, în cele câteva rânduri, doar despre trei idoli ai vremii noastre. Din păcate, ei sunt mult mai numeroşi. Ei nu vor să obţină decât sufletul nostru. În rest, nimic! Ei ne îndepărtează de Dumnezeu, de semeni, de noi înşine. Suntem tot mai singuri! Apără-ne, Doamne!

*

Sfaturi părinteşti. Din volumul Cărarea Împărăţiei a Părintelui Arsenie Boca, mai cităm:

OMUL, ZIDIRE DE MARE PREŢ. Lumea, adică Universul văzut al formelor materiale şi Universul nevăzut al spiritelor pure, este expresia bunătăţii lui Dumnezeu. Ea a fost creată pentru ca să se bucure de bunătatea dumnezeiască. Fiinţa ei, dată în toate lucrurile care o alcătuiesc, de la primul mineral până la înger, e o fiinţă împărtăşită. Viaţa tuturor făpturilor participă la bucuria în Dumnezeu după gradul de fiinţă pe care îl au şi după capacitatea cu care a fost înzestrată fiecare. Acest grad de fiinţă şi această capacitate de participare e principiul ierarhiei după care e constituită lumea creaturală. Omul ocupă în această ierarhie un loc central. Prin trup, aparţine lumii fizice, prin suflet, aparţine lumii spirituale. În marele cosmos, el e un microcosmos, cum îl numeşte învăţatul teolog al Bisericii noastre, Ioan Manastirea Casiel_foto_Delia FloreaDamaschin. Fiinţele spirituale ale creaţiei, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, sunt libere, adică posedă voinţă proprie, îngerii sunt liberi, omul e liber. Păstrarea lor în armonia primordială a bucuriei de viaţă e lăsată la libera lor voie. Bucuria de a trăi în lumina dumnezeiască sau cu termenul legendar în Paradis, e cu atât mai mare, cu cât e un act de consimţire, în virtutea libertăţii spirituale. Tot astfel, suferinţa prăbuşirii din armonia paradiziacă va fi cu atât mai mare, cu cât ea va fi tot un act liber. O parte din îngeri s-a prăbuşit din armonia cerească prin trufie. Omul s-a prăbuşit călcând de bunăvoie rânduiala stabilită de Dumnezeu. Dacă armonia paradiziacă a lumii primordiale e opera lui Dumnezeu prin Cuvântul, răul care înveninează lumea îşi are izvorul în păcatul primului om. O piatră a căzut în lac; dar căderea ei nu priveşte numai piatra, ci se repercutează asupra lacului întreg, pe care îl tulbură până la maluri.

În noua situaţie, a căderii din armonia paradiziacă, omul suferă. El constată în propriile mădulare răul, durerea, moartea. Şi le constată în toată lumea înconjurătoare. Păcatul lui se răsfrânge asupra lumii întregi şi lumea întreagă suferă împreună cu el. Fiindcă omul, ca microcosmos, cu alte cuvinte ca rezumat al stihiilor din care e alcătuită lumea, face ca răul din el să se repercuteze asupra lumii din afară. Istoria omenirii căzute e în cea mai mare parte istoria păcatului în desfăşurare. Ea pare imaginea răsturnată în dezordine a Paradisului legendar.

Două sentimente puternice sporesc tristeţea şi durerea omului căzut: sentimentul rămânerii pe dinafară din armonia superioară a lumii spirituale şi refuzul de a accepta integral condiţia de mizerie în care îşi ispăşeşte pedeapsa. Întruparea Mântuitorului şi ispăşirea păcatului omenesc prin crucificare deschid din nou poarta Paradisului spiritual. Prin Logos s-a creat armonia primordială a lumii, prin Logosul întrupat se va restabili. Creştinismul e a doua creaţie a lumii. Organul prin care se revarsă din nou în viaţă energiile harului dumnezeiesc e Biserica. Uşa ei e poarta redeschisă a Paradisului.

*

Rugăciune (I). Din rugăciunile lui Petre Dumitriu, am mai selecţionat una: Doamne, dă lumii pace. Doamne, dă-le oamenilor blândeţe şi pace. Doamne Dumnezeul meu, dă-i omului de lângă mine sănătate, putere, înălţare. Doamne Dumnezeul meu, stăpânul meu, Îţi mulţumesc, Îţi foto_Delia Floreamulţumesc, Îţi mulţumesc pentru că mi-ai ascultat rugăciunile, pentru că mi-ai dat puterea minţii, pe care nu ştiam c-o pot avea, pentru că mi-ai dat bucurii la care nu mă aşteptam, pentru că ai făcut în mine minuni pe care nu le aşteptam şi la care nu speram. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru putere, linişte şi sănătate, Îţi mulţumesc pentru că m-ai ridicat deasupra duşmanilor mei, că mi-ai dat bucurie şi înţelegere, că mi-ai luminat mintea şi mi-ai limpezit mintea. Doamne, Dumnezeul meu, putere, ordine, lege, frumuseţe, bunătate şi curăţie a lumii, Dumnezeule de temut, de necunoscut, înspăimântător, bun, speranţa mea, încrederea mea, mai mare decât gândurile şi cuvintele, Dumnezeule din inima mea, Îţi mulţumesc. Doamne Dumnezeul meu, vino în inima mea, trezeşte-Te în inima mea. Doamne, dă-mi putere şi linişte, dă-mi sănătate şi noroc, Doamne, înconjură-mă cu puterea Ta, apără minunile Tale în mine. Doamne Dumnezeul meu, apără-mă de duşmani. Doamne, luminează-mi mintea şi curăţă-mi inima. Doamne, curăţă-mi imaginaţia, fă-mă să nu doresc decât ce pot avea şi ce e drept să am. Doamne, Dumnezeul meu, dă-mi numai ce e drept să am. Doamne, nu mă lăsa să mă stric, să devin uşuratic şi fără ruşine; eu ştiu că numai puterea Ta mă ţine în picioare şi că fără ea aş fi mai puţin decât ceilalţi oameni; ştiu că fără Tine aş fi nefericit, mărunt, întunecat, prost, orb, fără putere, ridicol. Dumnezeul meu, ajută-mă să fiu vrednic de bunătatea Ta. Doamne, Dumnezeul meu, mi-e ruşine, mi-e ruşine, când văd ce sunt şi ce mi-ai dat; şi, totuşi, alunec pe alunecuşul îngâmfării. Doamne, ştiu că nu eu sunt cel care a făcut ce e bun în ce am făcut, ci Tu. Doamne, dă-mi putere, curaj, curăţie. Doamne, iartă-mi păcatele, iartă-mi greşelile, iartă-mi neputinţele. Dă-mi putere, curăţie şi linişte. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, nu mă părăsi, nu mă lăsa să uit de Tine, nu mă lăsa să-mi pierd măsura. Doamne, vino în inima mea. Doamne, ajută-mă. Doamne, dă-mi putere şi fă-mă curat. Doamne, vino în inima mea. Amin.

*

File de jurnal – 30 mart. 1981. Am ajuns în Bucureşti foarte obosit. Abia aşteptam să mă odihnesc câteva ore. L-am întâlnit, însă, pe părintele Caliopie Georgescu, stareţul de la Mânăstirea Lainici, cu care am întreţinut o convorbire de două ore. A donat şi dânsul 2.000 de lei Parohiei Malovăţ. Venise în Bucureşti pentru ca să-şi definitiveze formalităţile, urmând ca peste câteva zile să plece pentru o lună la Locurile Sfinte.

Părintele Caliopie mi-a vorbit despre Gala Galaction, cu care a slujit ca preot. Gala Galaction s-ar fi apropiat mult de masonerie, dar, aşa cum i-a mărturisit părintelui Caliopie, a făcut acest lucru pentru a vedea cum se pune acolo problema Bisericii şi a Ţării. Galaction avea o minte formidabilă. Era dornic să ştie totul. În timpul căsătoriei (se căsătorise cu o fostă călugăriţă!), cu toate că era aproape un mistic, a avut o ,,cădere”, începând o ,,goniţă”, pe care o va regreta public în Jurnalul său. În acest jurnal, Gala şi-a făcut o ,,mărturisire publică”. În ultima parte a vieţii, paralizase. Când recunoştea pe cineva, urla, fiindcă nu mai putea să vorbească. Soţia l-a îngrijit cu devotament până în ultima clipă.

Părintele Caliopie mi-a vorbit, de asemenea, despre arhimandritul Iuliu Scriban, cu care iarăşi a slujit ca preot. Inteligenţa lui Scriban era de-a dreptul uimitoare. Vorbea curent zece limbi. Împreună cu episcopul Vartolomeu Stănescu al Olteniei, a mers la un congres în Apus (nu mai reţin localitatea!). A avut cel mai mare succes dintre toţi participanţii. Răspundea, de la tribună, fiecăruia în limba lui. I s-a acordat de trei ori mai mult timp decât celorlalţi vorbitori. În timpul Primului Război Mondial, a fost implicat printre cei care promulgaseră o ,,proclamaţie”, alături de Gala Galaction şi Tudor Arghezi. Gala o concepuse, iar ceilalţi o semnaseră. Scriban fusese condamnat la moarte. A reuşit să ajungă la rege, căruia i-ar fi vorbit şase ore neîntrerupt. În final, şeful statului ar fi spus: „Scriban să nu fie executat, dar cât voi fi eu rege, el să n-ajungă episcop!” La congresul de care făceam vorbire mai sus, cică l-ar fi întrebat ceilalţi participanţi: „Ce eşti tu în Biserica ta?” El le-a răspuns: „Ia, acolo, şi eu un biet călugăr! M-a luat episcopul să-i car bagajele!”

Mânăstirea Lainici este considerată ca ,,gospodărie anexă” a Mitropoliei. Anual îi dă acesteia câte 800.000 de lei, dar timp de şapte ani Mitropolia n-a alocat nimic pentru reparaţii. Toate reparaţiile s-au făcut acolo în ultimii doi ani din munca voluntară a călugărilor şi ,,din ce s-a putut”! În eparhia Olteniei numai mânăstirile Tismana şi Polovragi au statut de mânăstire propriu-zisă.

Astă-toamnă a venit la Lainici poetul Ioan Alexandru cu soţia şi doi copii. Soţia a impresionat prin sobrietate şi seriozitate. E nemţoaică. Feciorul cel mic, de vreo patru ani, se contrazicea cu taică-său pe diferite probleme (…).

*

Folclor din Mehedinţi (LV). Vom reda mai jos o variantă a unei vechi balade, Ce faci, moşule,-n grădină, pe care am cules-o la 23 martie 1981 de la Glavan Lucreţia din Malovăţ, născută la 31 mai 1897, neştiutoare de carte:


Ce faci, moşule,-n grădină?
Foaie verde de-arţăraş,
Am avut un ficioraş.
Vinerea l-am câştigat,
foto_Alexandru Ioan RomanVinerea l-am botezat,
Sâmbătă l-am logodit,
Duminica l-am nuntit.
Şi lui ordin i-a picat
Şi la oaste l-au chemat.
Nouă ani şi nouă zile,
De când n-a dat pe la mine!
Şi iar verde micşunea,
Dară moşul ce făcea,
Lua săpoiul şi săpa,
În grădină se băga
Şi de vie s-apuca.
Şi la vale se uita,
Pe sub poala codrului,
Văzu chica calului
Şi moţul chipiului.
Şi iar verde şi-o lalea,
Dar soldatul ce zicea:
„Bun lucru, măi moşule!”
„Mulţumesc, nepotule!”
„Ce faci, moşule-n grădină?”
„Scot via din rădăcină,
Că n-are cui să rămână!
C-am avut un ficioraş,
foto_Delia Florea_Mi l-a luat la călăraş!
Nouă ani şi nouă zile,
De când n-a dat pe la mine!
Şi-am avut şi-o nor-a mea,
Astăzi îi nuntă la ea!”
„Lasă, moşule, via
Şi hai să-i vedem nunta,
Că via oi mai scotea,
Dar nunta n-oi mai vedea!”
Şi iar verde micşunea,
Dar moşneagul ce făcea?
O lua-ncet pe potecea,
Drept la nuntă că mergea
Şi la masă se punea.
Dar moşul că le zicea:
„Măi, soldat din Ţarigrad,
Şezi la masă nerugat,
Bei paharu ne-nchinat?”
„Sunt soldat din Ţarigrad,
Şed la masă nerugat,
Beau paharul nenchinat!
Dar mă rog de dumneavoastră,
Să scoateţi mireas-afară,
Să-şi facă datoria,
foto_Delia Florea_cSă mi-o dărui cu ceva!”
Mireasa când auzea,
Ea afară că venea
Şi mâna i-o săruta.
Inel în mână-i punea.
Inel de la cununie,
Din mică copilărie.
Şi iar verde şi-o lalea,
Dar mireasa ce zicea:
„Beţi, copii, vă ospătaţi,
Care şi-ncotro plecaţi,
Căci mireasă nu luaţi!
Eu pe cine am dorit,
Bărbăţelul mi-a venit!
Şi iar verde şi-o lalea,
Dar soldatul ce făcea:
El acasă o lua,
O lua, o judeca:
„Eu pe tine când te-am luat,
Eu acasă te-am lăsat!
Şi iar verde mărgărit,
Acum unde te-am găsit?
Pe unde-au fost curţile,
Au crescut cucuţile!
Nouă ani m-ai adăstat,
Nouă zile n-ai mai stat,
Că ţi-a plăcut alt băiat!”
Şi iar verde micşunea,
Dară moşul ce-i zicea:
„Iartă-i, tatule, vina!
Poale lungi şi minte scurtă,
foto_Amza Jucan_cFemeie nepricepută!”
Nici de moşneag n-asculta,
Cu hârtie-o-nfăşura
Şi cu gaz că mi-o stropea
Şi foc cu chibritu-i da!
De-a naibului ce era,
Ardea pân’se stâmpăra
Şi cenuşă se făcea!
Nici pe aia n-o lăsa,
Cu lopat-o vântura,
Rugi pe pământ răsărea,
De se-mpiedica lumea.

*

Puii de vulpe. Stelică era în clasa a cincea, la şcoala de la Balta. De dimineaţă se ducea la şcoală. Când ajungea acasă, mânca repede ceva şi se ducea cu caprele la pădure. Într-o zi, pe la mijlocul unei râpe, a văzut o vizuină. La gura vizuinei şedeau patru pui de sălbăticiune şi se zbenguiau. Stelică era împreună cu vărul său Ghiţă. S-au sfătuit împreună. Credeau că sunt pui de lup. Le era teamă să se apropie. În vizuină putea să fie lupoaica şi ar fi fost vai şi amar de cel ce ar fi pus mâna pe puii ei. Au făcut rost din pădure de o prăjină şi, uşor-uşor, au rostogolit puii pe râpă. Unul dintre ei, mai mare şi mai vigilent, a reuşit să se caţăre pe steiuri şi s-a strecurat în vizuină. Pe ceilalţi trei i-au prins copiii. Erau mici, frumoşi, cu boticurile roşii, blăniţele cafenii. I-au băgat în săcuielul în care Stelică avusese mâncarea. I-a văzut mătuşa Maria, care era cu vitele prin apropiere şi le-a spus: „Sunt pui de vulpe, muică!” Au ajuns cu ei acasă. Era seara. Părinţii lui Stelică au fost surprinşi. „Ce ai de gând să faci cu ei, Lică, tată?” „Îi duc mâine la şcoală, să-i arăt tovarăşului profesor la zoologie!”

Zis şi făcut. A doua zi, Stelică şi Ghiţă au prezentat, ca pe un trofeu de mare preţ, puii de vulpe profesorului de zoologie, Ionel Sitaru. Acesta s-a bucurat şi a chemat elevii de la toate clasele să le arate minunăţia. După ce i-au văzut toţi, i-au pipăit, i-au admirat, profesorul l-a întrebat pe Stelică: „Ai lapte acasă?” „Da, am de la capre!” a răspuns copilul mândru. „Îi iei acasă, îi creşti şi mi-i aduci când vor fi mari!”

Când şi-a văzut copilul cu puii de vulpe din nou acasă, Ioniţă Zoican şi-a ieşit din fire: „Mă, fi ţi-ar profesorul să-ţi fie, păi eu pui de vulpe cresc? Tu nu vezi că s-a râs de tine? Du-i unde vrei, dar acasă n-ai ce căuta cu ei. Dacă simte vulpea că puii sunt aici, la noapte ne omoară toate găinile!” Copii au dus puii într-un grajd părăsit, undeva, în câmp. Au legat bine uşa cu o sârmă şi erau convinşi că vulpea nu-i va găsi acolo. Noaptea, cum a făcut, cum n-a făcut, dar, în ciuda celor doi câini, foarte vrednici de altfel, vulpea a reuşit să omoare cele 20 de găini ale lui Ioniţă Zoican. Nu s-a auzit nimic-nimic toată noaptea. Dimineaţa, copii s-au dus la grajd, curioşi să vadă cum au dormit puii de vulpe. Ia-i dacă ai de unde. Pe sub un perete se vedea un canal săpat de vulpe, care dădea în interiorul grajdului. Pe acolo ieşiseră puii. Vulpea se răzbunase cu prisosinţă.

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, parohia noastră a primit un ajutor de 250 de lei de la Domnul prof. univ. dr. Ion Popescu din Bucureşti, fiu al satului Malovăţ. Dumnezeu să-i răsplătească!

*

Parohia noastră a acordat un ajutor de 400 de lei celor doi copii ai regretatului Borcilă Ion (zis Căneală), pentru a-şi cumpăra o parte din cele necesare pentru şcoală.

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: Amintiri despre Tudor Vladimirescu (III), în ,,Datina”, Turnu Severin, an. XXIV (2014), nr. 6225 (29 aug.), p. 6; Amintiri despre Tudor Vladimirescu (IV), în ,,Datina”, Turnu Severin, an. XXIV (2014), nr. 6226 (30-31 aug.), p. 5; Amintiri despre Tudor Vladimirescu (V), în ,,Datina”, Turnu Severin, an. XXIV (2014), nr. 6230 (5 sept.), p. 5; Folclor din Mehedinţi (LIII), în ,,Naţiunea”, Bucureşti, an. IV (2014), 2 sept., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Nostalgici şi nostalgii, în ,,Omniscop”, Craiova, 2014 , 26 aug., ediţie on-line (http://www.omniscop.ro); Oferta de carte – septembrie 2014, în ,,Cititor de proză”, 2014, 8 sept., ediţie on-line (http://cititordeproza.ning.com); în ,,Omniscop”, Craiova, 2014, 11 sept., ediţie on-line (office @omniscop.ro); Furtuna, în ,,Naţiunea”, Bucureşti, an. IV (2014), 6 sept., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Prima zi de şcoală, în ,,Apollon”, Urziceni, an. I (2014), nr. 9 (sept.), p. 13, ediţie şi on-line (www.revista apollon.ro); Scrisoare pastorală – 284, în ,,Biblioteca septentrionalis”, Baia Mare, 2014, 10 sept., ediţie şi on-line (http://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Materialişti şi idealişti, în ,,Omniscop”, Craiova, 2014, 11 sept., ediţie on-line (office @omniscop.ro); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 2014, 16 sept., ediţie şi on-line (http://www.observatorul.com); Amintiri despre Tudor Vladimirescu (VI), în ,,Datina”, Turnu Severin, an. XXIV (2014), nr. 6231 (6-7 sept.), p. 5; Amintiri despre Tudor Vladimirescu (VII), în ,,Datina”, Turnu Severin, an. XXIV (2014), nr. 6232 (9 sept.), p. 5; Amintiri despre Tudor Vladimirescu (VIII), în ,,Datina”, Turnu Severin, an. XXIV (2014), nr. 6233 (12 sept.), p. 5.

*

Am trimis la tipografie materialul pentru vol. V din Vieţile Sfinţilor, pe care urmează să o donăm de Sărbători fiecărei familii din parohie şi tuturor celor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu cel puţin 50 de lei în perioada 1 dec. 2013 – 30 nov. 2014. Sperăm să avem cartea gata până la începutul lui decembrie.

*

Am reuşit să legăm în volume, pe ani, colecţia revistei ,,Mitropolia Olteniei” din perioada 1948-2008 de la biserica de la Bârda. Mai avem colecţia acestei reviste de la Malovăţ. Colecţiile celorlalte reviste, precum ,,Biserica Ortodoxă Română”, ,,Studii teologice” şi ,,Ortodoxia” le-am legat la amândouă bisericile.

*

lic-economic-theodor-costescu_drobeta-turnu-severinÎnvăţământ. Preotul Dvs. a fost repartizat ca profesor de Religie la Liceul Economic din Turnu Severin, acolo unde a slujit şapte ani, până în urmă cu cinci ani. Mulţi dintre cei 97 de profesori ai liceului erau şi atunci, aşa că revederea a fost ca într-o familie, după o lungă despărţire. Desigur, ,,lupta” cu cei aprox. 250 de ,,zmei” din cele trei clase de-a XI-a şi cele şase de-a XII-a, care i-au fost repartizate, va fi mult mai grea decât ,,lupta” cu ,,zmeişorii” de la clasele 0-VIII de la Malovăţ, dar nu ne dăm bătuţi aşa repede.

Mulţumim cordial PreaSfinţitului Episcop Nicodim, care s-a implicat personal în rezolvarea acestei probleme.

*

Zâmbete. Proverb românesc: ,,Când se momeşte mâţa la smântână, nu-i mai prieşte mălaiul!”

„Părinte, am făcut toată ziua cu cazanul. Seara, am plecat şi eu un pic prin sat să mă plimb. Când m-am întors acasă, eram gravidă, dar nu ştiu de ce!”

„Taică X, ai vreun păcat pe suflet?” „N-am, părinte, cum să am, doar eu n-am făcut politică!”

„Cine eşti dumneata, că nu te cunosc, nu te-am mai văzut pe aici?” „Păi, părinte, eu sunt soţia omului ăstuia cu casa, care stă aici!” „Dar cum îl cheamă pe soţul dumneata?” „Uite că asta nu ştiu! M-a luat de două săptămâni din piaţă, dar am uitat să-l întreb cum îl cheamă! Ptii…, mă, cum am uitat eu asta!”

*

Excursii-pelerinaje. Excursia pe clisura Dunării n-o mai putem efectua. Urmările ultimului potop au fost dezastruoase pentru zona respectivă. Au fost inundate case, rupte poduri, acoperite porţiuni de drum cu moloz şi pietre, au murit oameni. Excursia rămâne ca proiect pentru anul viitor. Încercăm să facem o altă excursie, la Mânăstirea Prislop luni, 20 octombrie. Costul este de 45 lei/persoană. Aşteptăm înscrieri.

*

Nunţi. În ziua de 6 septembrie, am oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul Dragomir Mihai-Sorin şi Domnişoara Stănciulescu Emilia din Turnu Severin. Dumnezeu să le ajute!

*

Anunţuri. Duminică, 5 oct., în biserica de la Bârda, la ora 12.00, va avea loc licitaţia pentru anul 2015 a terenurilor parohiei de la Govăra, Bucium (plantaţia de pomi) şi Dealul Corbului. Duminică, 12 oct., în biserica de la Malovăţ, la ora 12.00, va avea loc licitaţia pentru anul 2015 a terenurilor parohiei din Ogaşul Barbului, Ţigăreni şi Ogăşanu. ◊ Cineva are de vânzare o viţeluşă de prăsilă, rasă de lapte.

*

foto_Delia Florea_CasielProgram. În cursul lunii octombrie, avem următorul program de slujbe: 4 oct. (Malovăţ-Bârda); 5 oct. (Bârda); 11 oct. (Malovăţ-Bârda); 12 oct. (Malovăţ); 14 oct. (pomeniri dimineaţa, la ora 8.00, în Bârda; slujbă la Malovăţ); 18 oct. (Malovăţ-Bârda); 19 oct. (Bârda); 25 oct. (Malovăţ-Bârda); 26 oct. (slujbă la Bârda; pomeniri, la ora 12.00, la Malovăţ). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: