DIN NOU PRINTRE PRIETENI

de Gabriela Genţiana GROZA

Ciorchini de struguri
zemuiesc printre frunze
vrăjile toamnei

DSC04246Elevii claselor a opta şi a zecea de la Liceul Teoretic „Nicolae Jiga” din Tinca, judeţul Bihor, au fost azi în lumea mirifică a cărţilor, la bibliotecă, alături de dăscăliţele lor de limba şi literatura română şi în prezenţa noilor directori ai unităţii şcolare. Simt nevoia să mă apropii de sufletul lor, în dorinţa de a le păstra, atât cât e posibil, plăcerea atingerii filelor cărţii tipărite pe suport de hârtie, aşa cum o aveau părinţii şi bunicii lor. Pe atunci nu se pomenea de reţele de socializare unde „bântuie” cine vrei şi cine nu vrei, postând în disperare fotografii şi „cugetări”… Le prezint elevilor titlurile cărţilor scrise de mine aici, în urmă cu 10 ani, când vibram, ca şi azi, la schimbarea anotimpurilor. Mă opresc şi asupra celor publicate recent. Le intonez la muzicuţă câteva acorduri din DSC04240Rapsodia română a nepreţuitului compozitor George Enescu. Cântăm împreună, apoi, Imnul Europei. E plăcut printre cărţi. E frumos şi afară… Deşi septembrie tronează ca un rege asupra zilelor tomnatice, reci şi mai puţin plăcute, aici, pe malul Crişului Negru, în somptuosul parc dendrologic al Băilor, vegetaţia e încă plină de clorofilă şi oferă privitorului un tablou de vară târzie. Greierii sunt încă veseli şi neştiutori de frigul ce va să se instaleze cu adevărat. Din curţile gospodarilor se aud cântări semeţe de cocoşi maturi sau mai tineri, pe când vremea se scurge fără veste, croindu-şi drumeag sigur printre culorile îngemănate ale curcubeielor tincane. Şi totuşi, octombrie se apropie şi:

Amurgul verii de-i aproape,
Îşi face cortul cocoloş,
Sprinţară sare peste ape
În cucurigu de cocoş.

Din portul ei, doar trena verde
Pe creste lunecă pieziş,
În zare trupul i se pierde
Că-i zvon de toamnă-n stejăriş.

Octombrie. Lumina-i clară.
Purtând condurii arămii,
Soseşte dânsa c-o vioară
Şi cântă strugurii în vii.

Se scaldă-n păru-i de codană
Brânduşele liliachii,
Din poale-i cad câte-o castană,
Gutui şi mere aurii.

Mantia-i lungă, cu cheiţe,
Ţesute-n fire de paing,
Iar crizanteme şi roiniţe
Suave coapsele-i ating.

Văzduhul lacrimă a ploaie,
E soarele tot mai zgârcit,
În câte-o zi toamna-i vioaie
Dar cât de tristă-i la zenit!

Stai, toamnă, nu fi prea grăbită
Că vine iarna rea pe-aici,
Ţi-oi face-n clipa zgribulită
Şosete groase şi târlici!…

Natura generoasă a localităţii bihorene, precum şi viaţa comunităţii locale, cu specific deosebit, îi inspiră şi pe membrii Cenaclului literar-artistic „Iosif Vulcan” al Liceului şi ştiu că, aşa ca în urmă cu mulţi ani, se vor evidenţia în continuare, mici creatori de poeme şi povestiri.

Miresmele toamnei –
în curtea liceului
adolescenţii

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: