Sonet apoteotic

de Mihai LITINSCHI

O,-nsingurată Toamnă cu plete răvăşite
De crizanteme prinse pe-o aripă de vânt,
Mai adu-i înc-o dată străbunului pământ
Paleta de tablouri şi daruri înmiite!

images (1)

Mai leagănă-mi pădurea de-aramă ca din basme,
Să-şi culce prepuielnic covor de frunze moi
Pe tainica potecă spre care amândoi
Am apucat-n transă – sfielnice fantasme.

images

Ce linişte solemnă mi-a potopit fiinţa
Cu-ndemnuri de candoare şi pură fantezie!
De vrajă şi căldură mi s-a umplut conştiinţa,

images

Mă simt apoteotic, tu eşti ca o Poezie…
Prea-buna noastră Toamnă, îngăduie-ingerinţa
De-a ne trăi prin tine – o dragoste târzie!…

– oct 2011

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: