O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu’!

de Puiu RĂDUCAN

Cine n-are prieteni să-şi facă rost! Cui are, să-i trăiască! Eu aş zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulţi şi buni, dar şi că… numărul lor creşte – îmi spune… cineva…

Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă şi să-l „vând”, ceea ce… nu se cade.

Ca şi în alte dăţi, am fost invitat de Vasile a lui Morar din Chelinţa Ulmeniului de Maramureş la o mare sărbătoare, Zilele oraşului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iaşi ninsoarea se rostogolea şi văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, aşa s-a întâmplat şi acum, când îl aşteptam la Ulmeni în faţa şcolii, pe „fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinţei străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigaşul pe care-l plătim, ne zorea şi trebuia să mergem la gară să-l aşteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoşteam), pe justiţiarul, dar şi pe scriitorul Ioan Scorobete – membru al U.S.R.

Am mers împreună, apoi ne-am aşezat lucrurile la locul găzduirii şi cum palinca maramureşeană nu aşteaptă mult, am drumeţit la d-nul Croata – un croat stabilit la Ulmeni –, la o… degustare.

Nu mult am zăbovit mult, trebuia să mergem iară la gară să-i prijonim pe prietenii Grigore Grigore de la Târgovişte şi pe Ioan Vintilă Fintiş de la Ploieşti. Doi oameni minunaţi, eu nu-i cunoşteam, dar acum pot să spun că suntem prieteni de-o viaţă.

De fapt, aceştia, au dat mereu tonul voii bune. Seara, până noaptea târziu la umbăr de palincă maramureşeană am desfăşurat unul dintre cele mai frumoase „Cionacluri”. Am recitat fiecare de-ale noastre, dar şi „încrucişate” până când „foartetârziul” a spus: Stop!

Dimineaţa se apropia ameninţător. După micul dejun, am mers la cămin, unde în marea-i sală pregătirile dădeau năvală în sărbătoarea culturală. Apare şi prietenul George Terziu de la Satu Mare, dar nu cu… „mâna goală”, ci cu „localnicul” – domnul Radu Ulmeanu, şi cu scriitorul Ioan Marian Chihorean.

Aşadar, la Ulmeni, a fost mare sărbătoare.

Împreună cu edilul-şef, Lucian Morar, toată lumea trăia la Înaltă Tensiune frumosul eveniment.

Tânăr, ambiţios, primarul ţărănist, aflat la cel de-al doilea mandat, Lucian Morar, nimeni altul decât fiul prietenului meu, a reuşit să facă multe lucruri bune, utile, necesare pentru localitatea sa, pe care ne-o prezintă cu imensă bucurie.

Ca să-i enumăr realizările, mi-ar lua mult timp, dar… aş zguduii serios modestia neamului Morar. Acest copil nu ştie să se laude, ştie să muncească. Aş face pariu că bătrâneţea îl va prinde tot primar.

Rar mi-a fost să aud de la cineva cuvinte aşa de frumoase ca din gura acestui inimos tânăr primar. Mi-a spus că el nu conduce singur, mi-a prezentat viceprimarul, a enumerat toţi consilierii şi aportul fiecăruia în dezvoltarea localităţii.

Cam peste tot pe unde am fost, în ţară şi străinătate, la întâlniri culturale, mi-am făcut un obicei din a întreba „gazdele” dacă sunt şi personalităţi…, dacă sunt din conducerea acelei comunităţi prezente. Ştiu un lucru, un lucru sacru: Cultura NEAMULUI ROMÂNESC ne-a adus până aici! Cultura şi biserica.

De-asta întreb, dar aici la Ulmeni, de fiecare dată, constat cu mare bucurie că primarul este nedezlipit de fenomenul cultural.

Au avut grijă oamenii acestei localităţi maramureşene să introducă în programul acestei sărbători şi un segment cultural, acela al lansărilor de carte.

Cu adevărat momente solemne. Pe lângă cei veniţi mai de departe şi… „încondeiaţi” mai sus, s-au mai prezentat cu cărţile „la control” şi oameni… mai de-ai zonei. (Doamne, n-aş vrea să omit vreunul…!)

Părintele Radu Botiş, om de-al locului, s-a prezentat cu o carte de dimensiuni uriaşe ca formă şi conţinut, Biblia în versuri.

De la Orăştie, chiar dacă nu a putut veni, Ion Vasiu a fost… „absent-prezent” cu o carte prezentată de Vasile Morar, purtând titlul ,Târziu în cuvinte.

D-nul Pop Viorel de la Fărcaşa cu vreo trei-patru „comentatori” şi-a prezentat şi domnia sa cartea Bunica.

D-nul Ioan M. Lazăr, tot… om de-al zonei a prezentat o minunată carte de culegeri de poezii religioase, frumuseţea constând în faptul că a şi cântat câteva poeme.

Din Baia Mare a sosit Ioan Meteş Chelinţeanul, de fel din Chelinţa – Ulmeni, care a prezentat „poporului” Monografia satului Chelinţa, într-o ediţie nouă, modificată şi adăugită.

Doamna Camelia Mureşan a făcut o… scurtă cronică a cărţii sale de aforisme.

Din categoria celor de departe, eu am prezentat cărtile: 63, tradusă în limba engleză de reputatul comentator al ştirilor româneşti din ţară, dar şi din America, Nicolae Melinescu, şi Omeni şi viaţa mea, carte autobiografică prefaţată de acelaşi conf. univ. dr. şi jurnalist de excepţie Nicolae Melinescu. Am recitat un poem despre… bătrâneţe, dar şi dirijorul acestei întâlniri, Vasile Morar, unul.

Lumea legendelor româneşti, cartea d-lui Ioan Marian Chihorean, a impresionat asistenţa, ca şi pe ceilalţi… de departe.

Grigore Grigore – Târgovişte, cu 101 poeme;

Ioan Vintilă Fintiş – Ploieşti, cu cele două cărţi din care s-au recitat, Pentarombul şi Fântânile frigului;

Ioan Scorobete – Timişoara, cu cărţile, Miraj, tradusă în limba germană, dar şi cu Dragoste şi alte păsări de pradă”;

George Terziu, prezent cu cartea, Moartea necesară, a recitat la fel de frumos, aducând prin poezie un frumos omagiu soţiei sale, distinsa doamnă Liliana Terziu.

În finalul acestei lungi şi deloc plictisitoare expuneri de carte, a venit rândul şi amfitrionului, Vasile Morar.

Nu s-a prezentat „decât” cu ultimele trei „cărticele”, cu ultimele trei Volume cu titlul Nu vă temeţi, fiecare conţinând 1001 poeme.

Da. Nu este greşeală cifrică, fiecare poem are câte o mie una poezii.

Vasile şi-a prezentat cărţile cu grijă şi sfială, s-au făcut comentarii s-au discutat… de toate…

Atât a fost de frumos, încât nu ne-am dat seama că trecuseră câteva ore bune.

Acum… urmează o parte la fel de frumoasă, a autografelor, a discuţiilor de tot felul, şi mirosul sarmalelor maramureşene îşi face simţită prezenţa.

Doamna bibliotecar, Angela Morar, a avut grijă ca totul să se desfăşoare cum trebuie, la fel şi doamna director Gina Călăuz, implicată cu toată fiinţa în sărbătorile ulmeneşti, a supravegheat ca totul să „curgă” conform celor dinainte stabilite, conform programului.

… O subliniere ar trebui făcută, în sensul că de la Baia Mare au venit Grupul „Orizont 77”, grupul Folk, Ghiţă Dan şi Vali Moldovan, doi oameni minunaţi care împreună cu Cenaclul Flacăra şi Adrian Păunescu colindau ţara, ne cântau şi ne încântau, ca şi aici la Ulmeni.

Aşadar, oamenii localităţii şi-au întâmpinat oaspeţii la sărbătoare în costume populare româneşti, întreprinzătorii locali s-au prezentat fiecare cu ceea ce avea la propria firmă.

Maestrul Croata, croatul ulmenean, în faţa casei sale arăta lumii cum se pregăteşte un porc la… proţap, made… Croaţia, spunea domnia sa.

Atât de frumos rânjea porcul cu proţapul în burtă la noi, încât nu am putut să nu ne fotografiem cu dumnealui.

Ne-am fotografiat, aşadar, lângă trofeul tare frumos şi… provocator.

Cum ar fi putut fi, oameni buni, continuarea evenimentului cultural! A fost atât de frumoasă, încât nu vă spun… multe.

Scriitorii şi-au continuat recitalul poetic până când zorile invadau geamurile camerelor unde ei trebuiau să se odihnească.

Muzica venită din părţi de ţară străpungea cerul răsturnat într-o dungă să asculte minunăţii ulmeneşti.

Voia bună era regina… balului. Tonul recitărilor poetice îl dă, ca de obicei, inegalabilul Ioan Vintilă Fintiş – ploieşteanul, iar cel al glumelor, nimeni altul decât maestrul Vasile Morar.

Merită aici şi o glumă de-a maestrului…

Între Maria, văduvă de câţiva ani buni şi Ioan cel singur, se înfiripă o poveste de dragoste, care se „sfârşeşte” cu o căsătorie…, care nu durează mult timp. Între cei doi apar certuri, ei nu-i ajungea, el nu mai avea… şi în cele din urmă, Ion, propune divorţul, numai că Măria nu dorea în ruptul capului aşa ceva. La un moment dat, Măria îi spune lui Ion: Mă, Ioane, eu, nu divorţăsc! Văduvă m-ai luat, văduvă mă laşi!”

Toate bune şi frumoase, dar…, Doamne, ce dureroasă este… durerea!

Durerea că ne despărţim de nişte oameni minunaţi, fiecare urmându-ne cărările-nspre case.

O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu’!

Felicitări, Ulmeni!

Felicitări, domnule primar Lucian Morar! Prinde-te-ar bătrâneţile pe acel scaun!

Plecăm pe rând în cele din urmă, toţi, plec şi eu să-mi pun semnătura peste minunea de la Ulmeni – Maramureş.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: