O familie păstrătoare de tradiții: familia POP IOAN MARIAN din Finteușu Mare

de Anca SIMA

076

fam. POP Ioan Marian

Farmecul vieţii de familie este acela că membrii ei sunt uniţi nu doar prin sânge, ci şi prin dragoste şi obiceiuri comune.

Oriunde în lume, oricâtă unitate în diversitate ar exista, ceea ce ne păstrează identitatea sunt graiul, portul şi obiceiurile.

La fel ca multe alte familii din Finteuşu Mare, familia Pop Marian şi Nadia are modul ei de a respecta, păstra şi transmite generaţiilor viitoare anumite tradiţii legate de portul popular, sărbătorile religioase: Paşti, Crăciun, Rusalii, sau de evenimente care marchează viaţa fiecăruia dintre noi – botez, nuntă, înmormântare.

Ioan Marian Pop (Popicu) s-a născut în data de 19 martie 1971, într-o familie de chioreni: tatăl este Ioan Pop, venit de ginere în Finteuş din localitatea Ciolt, mama, Maria, este finteuşeancă. Marian Pop a avut o copilărie fericită alături de fratele său, Doru. A urmat Şcoala Generală din localitate şi Liceul Agroindustrial din Şomcuta Mare.

Încă din copilărie a fost atras de dansul popular. Şi-a început activitatea artistică la vârsta de 11 ani, ca dansator în Ansamblul „Stejarul” din Finteuşu Mare, coordonat de prof. Andrei Dragoş, unde activează şi în momentul de faţă, alături de soţia sa. În perioada liceului, a făcut parte din Ansamblul Casei Pionierilor din Şomcuta Mare. O perioadă scurtă de timp a fost dansator în Ansamblul „Transilvania” din Baia Mare (1991). Din 2011, este membru al Corului Bărbătesc din Finteuşu Mare.

În anul 1996 s-a căsătorit cu Nadia, fiica lui Vasile şi Angela Papiţă din Valea Chioarului, o femeie pentru care valorile familiei sunt foarte importante. Nadia a urmat cursurile Şcolii Generale din Valea Chioarului, unde a făcut parte din echipa de dans popular a şcolii. Cursurile liceale le-a urmat tot în

077

Nadia şi Ioan Marian Pop

zona Chioarului, la Liceul Agroindustrial din Şomcuta Mare. După căsătorie, aproximativ din anul 2005, a intrat, alături de soţul ei, în Ansamblul Folcloric „Stejarul” din Finteuşu Mare.

Odată cu căsătoria în Finteuş, Nadia şi-a adus cu ea o importantă zestre primită de la familia ei, printre care şi obiecte de artizanat specifice locului: feţe de masă cusute în chelin (chilim), ciur (broderie), ştergare ţesute în război…, pe care le preţuieşte foarte mult şi cu multă plăcere coase şi azi, atât lucruri pentru decorarea locuinţei, cât şi costume populare (poale, spăcele, şorţuri sau veste). În zilele reci de iarnă, când nu este foarte multă treabă în gospodărie, se întâlneşte cu prietenele ei în şezătoare, sau, cum se mai spune pe la Finteuş, „mère cu lucru”.

Familia Pop a fost binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii – Marian şi Alexandra, frumoşi, sănătoşi şi iubitori de folclor, că, doar, seamănă cu părinţii. Marian este elev în clasa a X-a la Grupul Şcolar „Ioan Buteanu” din Şomcuta Mare. A început să danseze pentru prima dată într-o echipă de dansuri în clasa a doua, tot în cadrul Ansamblului Folcloric „Stejarul”, iar în prezent este şi el membru al Corului Bărbătesc din Finteuşu Mare. Alexandra este în clasa a VI-a la Şcoala Generală din Şomcuta Mare şi este dansatoare a Ansamblului „Doina Chioarului” din Şomcuta Mare.

Fiind membrii unor ansambluri folclorice cunoscute, atât copiii cât şi părinţii au participat la diferite concursuri, festivaluri şi spectacole în ţară şi în străinătate (de exemplu, la concursul „O dată-n viaţă”, au dansat în spectacole în Elveţia, Polonia, Ungaria, Italia).

JX6A5757

Ioan Marian Pop staroste la o nuntă

Având o pasiune pentru tradiţii şi obiceiuri, Marian a început să înveţe câte ceva din arta stărostitului, iar în 1990 a cerut prima mireasă, în calitate de staroste. În zona Chioarului, momentele importante ale nunţilor sunt marcate de către staroste. Fiind un bun orator şi având acea putere de inventivitate în domeniul versificaţiei necesară unui bun staroste, Marian începe să organizeze nunţi începând din anul 1998.

Marian lucrează la Firma „Baumit România” – este director de zonă – şi, fiind un om foarte ocupat, treburile gospodăriei rămân în grija Nadiei. Ea s-a dedicat creşterii celor doi copii, care o ajută şi o respectă, la rândul lor. Nadia este o bucătăreasă desăvârşită, prepară cele mai bune bucate tradiţionale, cu legume cultivate de ea şi de socrii ei în grădina casei.

Din neam în neam, şi-au transmis dragostea pentru pământ. Sunt oameni harnici şi gospodari, se ocupă de cultivarea pământului familiei şi creşterea animalelor în gospodărie (au două vaci, doi porci, 30 de găini, şapte iepuri, un căţel şi o pisică). O activitate foarte plăcută pentru ei este îngrijirea hijului (viei) de pe locul Măruşca. Participă toţi la toate muncile specifice viticulturii – de la curăţat, săpat, până suretiul strugurilor. La culesul mălaiului sau la alte treburi care presupun mai multă forţă de muncă, ei fac clacă cu prietenii şi vecinii, mergând şi ei la rândul lor când aceştia au nevoie. La sfârşitul muncii, clăcanii sunt ospătaţi cu horincă, vin şi mâncare.

Familia Pop păstrează câteva tradiţii, lucru care le creează sentimentul de continuitate, de apropiere, care uneşte familia. Petrecerea sărbătorilor în familie este un obicei, la ei.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, copiii au mers în grupuri cu colindatul pe la casele oamenilor şi au fost răsplătiţi cu colaci şi dulciuri. Acum, că băiatul a crescut, el merge în noaptea de Crăciun şi colindă toate fetele din sat. Adulţii se strâng pe uliţele satului şi colindă în grupuri, mergând pe la casele fiecărui membru al grupului.

De Anul Nou, băiatul mergea cu sorcova pe la casele oamenilor, în special pe la vecini, pentru a le ura belşug şi sănătate în anul care vine, iar de Bobotează, cu Chiralesa, vestea apropierea preotului care merge cu crucea să sfinţească casele.

De Sfintele Paşti, Marian, Nadia, Marian juniorul şi Alexandra pregătesc împreună vopsitul ouălor şi prepararea celorlalte bucate specifice acestei sărbători (miel, umplutură). Ziua de Paşti începe încă de la miezul nopţii, la biserică, cu Sfânta Liturghie pentru Învierea Domnului. În dimineaţa zilei de Paşti, păstrează un ritual încărcat de semnificaţii străvechi. Pun într-un vas cu apă un ban de argint şi un ou roşu. Cu această apă se spală pe faţă toţi cei ai casei, pentru a fi tot anul curaţi ca argintul şi îmbujoraţi ca oul vopsit, apoi se pregătesc pentru biserică. Ţin ajun până la sfârşitul slujbei, când se întorc acasă şi încep masa cu pasca sfinţită de preot, iar apoi mănâncă din bucatele care au fost duse la biserică pentru sfinţire. Acestea se duc la biserică în coşerci acoperite cu ştergare cusute în casă.

Cu ocazia Rusaliilor, ei arborează şi azi la porţi ramuri verzi de tei, pentru a fi feriţi de duhurile rele. După slujba de la biserică, merg împreună cu ceilalţi credincioşi din parohie la sfinţitul apei – în ţarină. Cu această apă se stropeşte câmpul pentru a fi ferit de grindină.

Tradiţiile sunt importante pentru această familie, nu neapărat prin acţiunea în sine pe care o reprezintă (uneori alunecând în superstiţie), ci pentru ceea ce se petrece odată cu ele. Este important faptul ca familia petrece acel timp împreună, e unită, şi de aici rămân şi amintiri plăcute, peste ani.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: