Sonet modernizat

de Mihai LITINSCHI

Prinţeso, în iatacul tău nu urc pe-o scară de mătase,
Ajung cu liftul şi te sun cum am ajuns la tine, sus,
Sunt cel mai fericit Romeo, după ce soarele-a apus
Şi până dimineaţa-n zori, când orologiul bate „şase”.

Familiile n-au habar, deşi trăim pe-aceeaşi stradă,
Ce ar ieşi de ar afla nu-i deocamdantă important
Atâta vreme cât nu-i risc să se producă un flagrant
Şi nici vecini cu insomnii să fie curioşi să vadă.

Mai greu e ziua, că m-ascund să moţăi la vreun seminar,
Iar tu mai scapi din când în când pe lângă şevalet paleta,
Dar ne revigorăm visând la noaptea ce urmează iar,

Când, mai în joc, mai în serios, îi scriem dragostei reţeta,
Doi tineri la-nceput de drum, dar cu-n lucid itinerar,
Îndrăgostiţi predestinaţi: Romeo – eu, iar tu – Julieta.

– nov 2012