Conformitatea

de Amza JUCAN

  1. Evoluţia conformităţii

Amza JucanÎn urma unui studiu efectuat de G. S. Berns, J. Chapelow, C. F. Yin, G. Pagnoni, M. E. Martin Skurski şi J. Richards, conducătorul studiului, Gregory S. Berns, a pus concluzia celebră deja în mediul psihologilor: „Ne place să credem că a vedea înseamnă a crede, dar rezultatele studiului arată că a vedea înseamnă a crede ceea ce grupul îţi spune ce crezi”. Aceasta, pentru că este mai comod să te conformezi decât să te opui, la care se adaugă nevoia omului de a aparţine unui grup social, deci de a-şi crea asemănări cu membrii grupului, invers, de a alege grupul după compatibilitatea în idei. Apartenenţa la un grup garantează mai mari şanse de „supravieţuire” (dacă e să ne raportăm la legile evoluţiei speciilor), decât în mod independent, pentru că, cu toate restricţiile şi obligaţiile pe care le poate impune, grupul asigură o anumită protecţie – cam cum ar fi un fir de grâu într-un lan. De altfel, în afara societăţii nici nu se poate trăi şi din primele momente de viaţă suntem supuşi regulilor dictate de ceilalţi; suntem obişnuiţi, prin urmare, să ne conformăm unor norme, adică să ne manifestăm ca oameni „educaţi”. S-a observat totodată că educaţia este similară unei iniţieri şi este, de aceea, utilă însă, pe de altă parte, tendinţa de a ne conforma poate fi folosită de multe ori tocmai împotriva noastră, prin manipulare.

Conformitatea este un aspect important al multor sisteme de comunicare, în care semnalele sunt transmise cultural. De exemplu, în privinţa animalelor, conformarea în comportamentul de atacare a unui intrus în cadrul grupului este o strategie mai de succes decât sustragerea de la conformare.

De multe ori, grupurile sunt create sau se creează singure în vederea realizării unor scopuri. Pentru aceasta însă este nevoie ca membrii lor sa intre măcar într-o minimă interacţiune care, ca parametru esenţial al grupului, favorizează unele comportamente, care, cu timpul, repetându-se, se stereotipizează şi exercită o influenţă deosebită asupra membrilor, fiindcă interacţiunile nu se desfăşoară la întâmplare, ci după anumite reguli, elaborate sau neelaborate („scrise” sau „nescrise”), pe care membrii grupului trebuie să le respecte, dacă vor să nu fie excluşi din grup. Între normele grupului, se includ: tradiţii, obiceiuri, anumite valori, coduri, mode. Toate acestea apar în urma interacţiunii membrilor.

Tendinţa spre conformism reprezintă, de fapt, una dintre legile fundamentale ale grupurilor, deoarece este principalul mijloc de subzistenţă al respectivului grup. Presiunea spre conformism se manifestă cu deosebire atunci când un grup e puternic motivat în vederea realizării unui obiectiv.

  1. Definirea conformităţii

Conformitatea reflectă tendinţa de schimbare a percepţiilor, comportamentului, opiniilor sub influenţa normelor sistemului din care facem parte (Brehm, Kassin, Frein, 2005). În termeni simpli, ea poate fi definita ca „yelding to group pressures” (Crutehfield, 1954) sau ca „influenţa majorităţii”. Indivizii umani au o nevoie puternică de a aparţine unui grup, iar conformitatatea cu normele acestuia este un semnal pentru ceilalţi că „Eu sunt ca tine; sunt după regulile noastre; eu nu sunt o ameninţare’’.

Conformitatea este totodată o metodă care facilitează acceptarea normelor, interacţionarea membrilor grupului. După cum subliniază Solomon Asch (1951) impactul pe care îl are contextul intergrupal este major în privinţa determinării gradului de conformitate.

  1. Clasificarea conformismului

Întrebări formulate în legătură cu conformismul sunt: dacă modificarea comportamentului este de durată; dacă este interiorizată sau este doar efectul unei influenţe sociale tranzitorii; dacă conformismul persistă sau nu dincolo de situaţia în care s-a produs. Aceste chestiuni au fost revizuite de Allen (1965), care a sugerat patru combinaţii posibile de conformism: conformism public şi acceptare privată, conformism public şi neacceptare privată (private disagreement), nonconformism public şi neacceptare privată, şi nonconformism public şi acceptare privată. În două cazuri există corespondenţă între răspunsul public şi cel privat, în celelalte două există discrepanţe. Cazul de conformism public şi neacceptare privată constituie ceea ce literatura de specialitate americană denumeşte prin termenul complezenţă.

Ce este influenţa normativă şi informaţională?

Deutsch şi Gerard (1955) au continuat studiile lui Asch, folosind situaţii asemănătoare. Ei au făcut distincţia între două tipuri de influenţa socială: normativă şi informaţională. Influenţa normativă apare atunci când răspunsurile individului sunt o urmare a tendinţei de a se conforma cu expectanţele pozitive ale celorlalţi, iar influenţa informaţională apare când răspunsul individului este rezultat al acceptării informaţiei obţinute de la altcineva ca evidenţă despre realitate.

În timp ce influenţa socială normativă rezultă din dorinţa de a se conforma expectanţelor grupului, influenţa socială informaţională este rezultatul valorii (value) pe care o are conformismul asupra individului. El foloseşte comportamentul majorităţii ca o sursă de informaţie care să-l ajute să ia cea mai bună decizie (să adopte cel mai bun răspuns) pentru situaţia în care se găseşte. Deşi această distincţie conceptuală între cele două tipuri de conformism este semnificativă, mulţi cercetători nu fac această distincţie (Shaw, 1976).

Cele două forţe – influenţa socială normativă şi influenţa socială informaţională – pot opera fie împreună, fie independent. Un caz în care nu există influenţă informaţională ar fi acela în care individul este convins că el are dreptate şi grupul greşeşte, caz în care tinde să se conformeze, motivat de nevoia de a fi acceptat de grup. Acest tip de influenţă socială, în care individul aderă la norma grupului în ciuda unor puternice rezerve cu privire la legitimitatea acesteia a fost numit şi complezenţă (Asch, 1951).

Interiorizarea descrie o situaţie în care conformismul devine o modalitate privată, intimă, de a accepta norma grupului ca o descriere adecvată a realităţii. Ca atare, complezenţa rezultă în primul rând din influenţa socială normativă, în timp ce interiorizarea corespunde influenţei informaţionale. Complezenţa persistă numai atât timp cât grupul exercită o presiune normativă.

La rândul sau, Kelman (1958) deosebeşte trei tipuri de procese de influenţă care apar în condiţii sociale diferite:

– complezenţa, care apare atunci când conformismul joacă un rol pur instrumental: subiectul caută să câştige aprobarea grupului, să evite situaţiile neplăcute care pot deriva din nonconformismul său, să asigure o reglare a raporturilor cu sursa de influenţă, caz în care propriile credinţe nu sunt cu nimic afectate;
– procesul de identificare, care apare atunci când subiectul doreşte să menţină relaţii pozitive cu grupul, pe care îl consideră atractiv, caz în care subiectul crede cu adevărat în ceea ce afirmă, pertinent fiind nu răspunsul specific la un conţinut specific, ci relaţia sa cu grupul;
– procesul de interiorizare intervine atunci când răspunsurile conformiste nu provin nici din controlul social, nici din vizibilitatea grupului, ci numai din invocarea conţinutului, caz în care mecanismul constă în integrarea noii informaţii în sistemul de valori al subiectului, atunci când acesta consideră că informaţia are valoare intrinsecă.

Conformism public şi acceptare privată

În experimentele lui Scherif se poate remarca faptul că în şedinţele individuale ulterioare elaborării normei de grup, indivizii se folosesc de aceasta pentru a aprecia mişcarea iluzorie a punctului luminos. Lucrul acesta demonstrează că există o influenţă profundă şi durabilă. Pe de altă parte, subiecţii din experimentul lui Asch puşi, după ce se conformaseră normei stabilite de grupul de complici, să emită acelaşi gen de judecăţi perceptive, s-au dovedit a fi departe de a perpetua norma. Într-un caz avem de-a face cu o schimbare de atitudine în plan privat, în celălalt cu una în plan manifest. Din punct de vedere al aplicaţiilor, un răspuns preluat de către subiect în mod profund şi durabil, integrat în sistemul său de valori şi reiterate de el însuşi în fiecare situaţie adecvată, în lipsa constrângerii sursei de influenţă, reprezintă un succes mai mare decât unul însuşit formal, fără convingere şi abandonat imediat ce presiunea sursei slăbeşte.

În măsura în care influenţa are rădăcini normative, presiunea grupului se soldează cu acordul declarat public al ţintei, dar neînsoţit de o acceptare privată. Acest tip de impact se obţine ori de câte ori sursa are mai multă putere decât ţinta. În situaţiile în care mecanismul subiacent preluării răspunsului sursei are o natură informaţională, conformismul public este însoţit de acceptare privată: subiectul crede realmente în validitatea judecăţilor sursei şi le adoptă ca şi cum ar fi propriile judecăţi.

Distincţia dintre conformismul public şi acceptarea privată caracterizează cercetările de influenţă socială, întâlnindu-se mai puţin în cadrul celor care tratează schimbarea de atitudine. Ea devine esenţială în influenţa minoritară, fiindcă de cele mai multe ori minoritatea nu poate induce decât o schimbare de situaţie dincolo de planul manifest.

  1. De ce ne conformăm? Ce determină conformitatea?

S-a arătat că acest lucru se întâmplă din mai multe motive, şi anume din cauza nevoilor informaţionale pe de o parte, şi a nevoilor normative, pe de alta.

În ce priveşte nevoile informaţionale, se poate spune că ne sunt de trebuinţă ideile şi perspectivele altora pentru a ne orienta mai bine, iar din punct de vedere normativ probabilitatea de a fi acceptaţi este mai mare dacă suntem de acord cu ceilalţi. De asemenea, neîncrederea în capacitatea proprie de a răspunde corect situaţiei duce la conformitate, iar devianţa de la părerea generală a grupului poate atrage sancţiuni din partea celorlalţi membri.

Un alt aspect foarte important este acela că prin conformitate se reduce anxietatea. Acest lucru s-a demonstrat recent printr-un studiu de imagistică cu rezonanţă magnetică de către G. S Berns (pe care l-am citat la începutul textului), J. Chapelow, C. F Yin, G. Pagnoni, M. E Martin, Skurski şi J. Richards în Neurobiological Correlates of Social Conformity and Independence During Mental Rotation. Printr-o tehnologie avansată de scanare a creierului, aceşti cercetători au observat ce se întâmplă atunci când individul cedează opiniei majorităţii. Când participantul a adoptat opinia grupului (chiar dacă el era de fapt de altă părere), nu au apărut schimbări în zonele cortexului care supraveghează conflictele mintale. Însă atunci când subiectul s-a opus, creierul s-a activat în zone care implică emoţii puternice. Astfel, deoarece rezistenţa presupune costuri psihice suplimentare, este mai uşor să ne conformăm, decât să menţinem sau să promovăm o părere diferită. Şi, până la urmă, se modifică sincer şi voluntar propriul mod de a percepe lucrurile.

În grup, principalele motive de conformare sunt faptul că aveam nevoie de ideile celorlalţi şi poate unii nu avem destul de multă încredere în propria noastră capacitate de a formula ceva nou, fiindu-ne teamă de a nu fi ridicoli. Oamenii se conformează la majoritate deoarece consideră că aceasta generează o sursă validă de evidenţe ale realităţii (conformitate informaţională) şi pentru că apartenenţa la o majoritate este de dorit şi te protejează împotriva respingerii de către grup (conformitate normativă).

  1. Funcţiile conformităţii

– satisfacerea nevoii de apartenenţă a membrilor grupului – o dorinţă general umană de a aparţine şi de a fi acceptat de majoritate (influenţa normativă);
– nevoia acceptării unui consens social larg drept adevăr (influenţa informaţională);
– satisfacerea dorinţei membrilor grupului de a-şi menţine o stimă de sine pozitivă – gradul de conformism al membrilor grupului este influenţat de măsura în care ei se identifică cu grupul care a exprimat o opţiune sau o alternativă;
– tendinţa grupului de a evita stările de disconfort provenite din conflictele cauzate de puncte de vedere divergente în cadrul grupului.

Rolul conformismului în dinamica grupurilor organizaţionale:

– în dezvoltarea şi acceptarea normelor în cadrul grupului – rol pozitiv;
– în generarea pierderilor procesuale (mai exact în generarea erorilor decizionale) – rol negativ.

  1. Factorii care influenţează conformitatea:
  2. 1. Relaţia şi tipul interacţiunii dintre individ şi grup: cu cât similaritatea percepută de individ în relaţie cu grupul este mai mare, cu atât este mai mare posibilitatea ca acesta să se conformeze grupului (Feldman). Cu cât grupul este mai atractiv pentru individ, cu atât este mai mare probabilitatea de a i se conforma. Statusul persoanei în grupul respectiv este un alt factor care influenţează conformitatea, cei cu un statut înalt conformându-se mai puţin. Cu cât statusul unei persoane este mai ridicat, cu atât probabilitatea de a se conforma este mai redusă (Homans, 1950; Feldman).
  3. 2. Condiţiile în care se oferă răspunsul: probabilitatea de a se conforma grupului este mai mare atunci când răspunsul individului este public (adică poate fi cunoscut de toţi membrii grupului) decât atunci când răspunsul dat de individ este secret.
  4. 3. Caracteristicile sarcinii pe care o realizează grupul: gradul de dificultate al sarcinii şi competenţele membrilor grupului. Cu cât este mai dificilă sarcina pe care grupul trebuie să o îndeplinească şi cu cât competenţele individului sunt mai reduse, cu atât mai mult creşte posibilitatea de a se conforma grupului.
  5. 4. Compoziţia grupului. În urma unei analize, Allen (1965) a arătat că majoritatea studiilor demonstrează că femeile au tendinţa de a se conforma într-o mai mare măsură decât bărbaţii.
  6. 5. Mărimea grupului: vârful de conformitate se întâlneşte în grupuri de 3-4 indivizi. Cu cât grupul creşte ca număr, gradul de conformitate rămâne constant (Gerard, Wilhelmy & Connoley, 1968; Rosenberg, 1965) sau chiar scade (Stanford & Penrad, 1964).
  7. 6. Unanimitatea: un studiu al lui Allen (1975) arată că dacă individul ştie că se bucură de suportul a cel puţin unul din membrii grupului, el rămâne independent şi nu se conformează.
  8. 7. Vârsta membrilor. Adolescenţii (între 12 şi 16 ani) sunt mult mai susceptibili de a se conforma opiniei grupului.
  9. 8. Genul. Deşi diferenţele sunt foarte mici, s-a observat totuşi că în ce priveşte conformitatea la bărbaţi şi la femei, acestea din urmă tind să fie uşor mai conformiste (dar nu în procent semnificativ).
  10. Efectele conformităţii

Conformitatea nu poate fi considerată ca având strict o valenţă pozitivă sau una pur negativă. Ea se întinde mai degrabă pe un continuum care variază de la o extremă la cealaltă. Astfel, unele studii arată că factorii normativi şi cei informaţionali duc împreună la creşterea sau scăderea conformităţii

Efecte negative

  1. 1. Un posibil pericol` generat de conformitate este fenomenul de groupthink. În ciuda funcţiei sale cognitive, conformitatea reprezintă un pericol pentru individ şi societate, deoarece alterează procesul de luare a deciziei, astfel, grupurile devin prea coezive şi pretind prea mult conformitate. Acest lucru poate apărea în cazul în care membrii grupului se conformează unei decizii pentru că li se pare mai simplu decât să o conteste sau le este frică de posibile consecinţe negative ale exprimării unor eventuale contraargumente, consecinţe precum: supărarea, jignirea, umilirea lor sau a celorlalţi membri ai grupului, stricând, astfel, echilibrul acestuia. S-a observat că indivizii cu simplitate cognitivă tind să se conformeze mai uşor când sunt nesiguri, ei au mai mare nevoie de grup, decât cei cu o complexitate cognitivă superioară.

Sunt câţiva paşi care pot fi urmaţi pentru prevenirea acestui fenomen nedorit şi a efectelor sale:

– deschiderea la critici;
– atenţia acordată îndoielilor şi contraargumentelor;
– scepticismul;
– examinarea tuturor opţiunilor;
– instituirea unui „avocat al diavolului”, de preferinţă altul la fiecare întâlnire;
– programarea unor întâlniri după luarea unei decizii, pentru a regândi şi reevalua opţiunile, dând astfel o „a doua şansă” criticilor, pentru a scoate în evidenţă eventualele părţi negative ale deciziei luate şi, dacă este cazul, pentru a lua o decizie nouă;
– membrii cu influenţă mai mare nu ar trebui să îşi exprime opinia în momentul în care prezintă o sarcină grupului;
– fiecare membru al grupului ar trebui să discute ideile produse de grup cu o persoană de încredere din afara grupului.

  1. 2. Un alt efect negativ este faptul că, din punct de vedere al mecanismului de producere a conformităţii, la nivel cognitiv au loc distorsiuni de percepţie, judecată, acţiuni.
  2. 3. Conformitatea poate determina uniformizarea, îngustarea perspectivelor şi diminuarea creativităţii, şi accentuarea supunerii necondiţionate (R. Lippitt). Conformismul este generat nu numai de grup, ci şi de nevoia individuală de autoritate, care apare în condiţii de lipsă a unor criterii de opţiune, de intoleranţă faţă de incertitudine sau ambiguitate, de neangajare în abordarea dificultăţilor sau în căutarea de informaţii (J. Jackson, A. Rappaport).

Efecte pozitive

Presiunea grupului pentru atingerea conformităţii membrilor săi poate avea efecte pozitive, în sensul că vine în întâmpinarea trebuinţelor de afiliere, afecţiune, securitate sau recunoaştere socială şi face posibilă acţiunea grupului. Conformitatea este un fenomen extrem de vechi, care a ajutat la menţinerea speciei umane şi la desfăşurarea vieţii acesteia. Chiar dacă nu mai are exact acelaşi rol ca în mediul ancestral, conformitatea are un rol foarte important şi în mediul prezent, contribuind la buna funcţionare a societăţii. Există diferenţe în ce priveşte conformitatea atât la nivel de individ, cât şi la nivel de grupuri mai mici sau mai mari, acest fenomen existând în toate culturile. Un studiu arată că indivizii din culturile colectiviste tind să se conformeze mai mult decât cei din culturile individualiste Bond, R. & Smith, P. B. (1996).

Astfel, conformitatea influenţează formarea şi menţinerea normelor sociale şi permite, prin aceasta, societăţii să funcţioneze corect şi predictibil. Ex. A blatant example of conforming to social norms, are the 21 Bedouin women interviewed by Asali, Khamaysi, Aburabia and Letzer on the topic of Ritual Female Genital Surgery RFGS or circumcision. It was found that the most common reason for this practice was a need to conform to social pressure. The women interviewed indicated that their mothers were the main reason as to why they were circumcised and they are the reason why their daughters will be circumcised. The most alarming fact was the low regard the circumcised women held of the uncircumcised women. The women who were in majority (circumcised) believed that the minority (uncircumcised) were unclean and could not cook. Due to the minorities unwillingness to conform they are not allowed to secure a place in Bedouin society.

Bibliografie:
Petru Lucian Curşeu, Grupurile în organizaţii, Iaşi, Polirom.
Sofia Chirică, Psihologie organizaţională. Modele de diagnoză şi intervenţie, Casa de Editură şi Consultanţă „Studiul Organizării”.
Cristea Dumitru, Tratat de psihologie socială, Bucureşti, Editura ProTransilvania, 2000.
Kelman, H. (1958). Compliance, identification, and internalization: Three processes of attitude change. Journal of Conflict Resolution, 1, 51-60.
www. faqs. org/abstracts/Zoology-and-wildlife-conservation/
The-evolution-of-conformity-enforcing-behaviour-in-cultural-communication-system. html#ixzz0ZmtW1wZU
Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizaţional-managerială”, vol. I, Iaşi, Polirom.
Petru Lucian Curşeu, Curs universitar de psihologie socială. Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Cluj-Napoca, Universitatea Babeş-Bolyai.
Petru Lucian Curşeu, Suport de curs – Psihologie socială, semestrul 2 (Janis şi Mann, 1977).
http://www.scientia.ro
Wikipedia

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: